La începutul celei de-a doua săptămâni a Postului Mare, o rugăciune care seamănă Cuvântul Lui Dumnezeu şi rodeşte în sufletul credincioşilor, ne dovedeşte că a fost frumos încununat duhul sărbătorilor sfinţilor Săi de care s-a apropiat şi Brâncuşi, când ei au lucrat dumnezeieşte, ca nişte fii lucrători ai duhului poporului Său, ca să ştie şi poporul român, cum să dea şi cum să stea înaintea Domnului în toată lucrarea luminii. Iar, omul credincios, care îşi păstrează lumina vieţii în el, acela este frumos la chip din pricina luminii în care stă, fiindcă acela ce-şi trage pe deasupra văl, acela se dovedeşte gol de sfinţenie prin toate trăsăturile lui şi se face greu şi urât, căci duhul luminii nu are părtăşie cu el! Şi e greu un aşa om pentru cei din jurul lui, când aruncă o privire Domnul Iisus Hristos, grăind ca pentru Sine: ,,Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin”, iar, omul care se caută şi nu se regăseşte în propria lui credinţă, e ca şi românul care nu prea înţelege încotro se îndreaptă lumea, dar, mai ales, încotro se îndreaptă România lui, pentru că în sufletul omului care nu înţelege sau care nu vrea să înţeleagă ceea ce se întâmplă, se opreşte o clipă şi cu mare atenţie ascultă cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos!
,,Ridică-te, iubito, scutură ţărâna de pe tine, spală-te, România Mea…”!
Aşadar, Mântuitorul ne spune acum: ,,România Mea, fiii tăi umblă pe căi deşarte, înţelepţii tăi dorm şi se poticnesc, dreptul piere şi nimeni nu ia aminte la Dumnezeu Care vine străin la tine! Învăţătorii legii se poticnesc pe timp de zi şi n-au putere să împartă viaţă de la Mine, pentru că de la mic la mare iubesc calea pierzării şi nimeni nu Mă are pe Mine. Iată, vin cu văpaie să scot răul din tine, vin să te curăţesc şi să te înnoiesc, vin să fac ceruri noi şi pământ nou, vin la tine, România Mea, că Dumnezeu Tatăl întru tine binevoieşte şi se măreşte! Iată, sun din trâmbiţă, iar, tu, ridică-te, iubito, scutură ţărâna de pe tine, spală-te, România Mea, că Dumnezeu Se uneşte cu tine! Iată, vin în această primăvară ca să-ţi dezgheţ izvoarele, vin să-ţi descopăr fântânile, vin să-ţi deschid porţile, că cine te va iubi, după dreptate te va iubi cel mai mult! De asemenea, vin ca să Mă judec cu păstorii turmei Mele şi să adun rămăşiţa şi să-Mi pasc turma! Dar, oare, nu trebuia ca păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit şi s-a rătăcit şi nimeni n-o mai caută cu dreptate! Că păstorii Mei n-au purtat grijă de ea şi s-au păscut pe ei înşişi, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei şi nu le vor mai sfâşia şi nu le vor mai junghia! Vin să le port de grjă şi să le cercetez aşa cum cercetează păstorul turma când este în mijlocul ei, vin să le hrănesc şi să le adap la izvoare de munte!. Vin să fac dreptate între oaie şi Păstor, vin să limpezesc apele şi să-Mi scot turma la păşune bună, dar, tu, nu te teme turmă mică, un ceas mai este şi te voi păstori după dreptate şi te voi înmulţi şi voi aşeza peste tine păstori cu dreptate şi tu te vei înmulţi. Şi voi ridica un neam mare, un neam ales, o preoţie sfântă şi voi revărsa duhul mângâierii şi al măririi dumnezeieşti peste fiii ascultării! O, poporul Meu, Eu, Domnul, îţi spun mereu, şi din cer şi de pe pământ, vă spun vouă: fiţi frumoşi, fiilor, căci cei frumoşi iubesc lumina şi se văd în lumină, precum cei urâţi, din pricina întunericului tras peste ei se văd cu el prin întunecimea lor. O, de-ar înţelege toţi cei care Mă caută prin acest cuvânt şi cale a lui după om, de-ar înţelege ei căutarea Mea după ei, învăţându-i pe ei cum să vină şi cum să stea şi cum să fie şi cum să meargă pe calea aceasta, ca să le fie lor cu folos şi nu cu pagubă! Faţa Mea însă rămâne curată, căci Eu, Domnul, sunt Lumina Însăşi, iar ea luminează şi curăţeşte întunericul şi se desparte de el, căci lumina biruieşte pe toţi duşmanii strălucirii ei, care nu se pot uita la ea, precum omul nu poate privi cu ochii trupului trecător văpaia luminii din soare, lumina care biruieşte prin însăşi strălucirea ei”, cu aceste cuvinte minunate prin care Dumnezeu Fiul ne înţelepţeşte!
,,Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”!
În continuare, pentru a demonstra că orice rugăciune în prioada Postului Mare este o zi de adâncă învăţătură pentru Duhul Sfânt, Mântuitorul ne rosteşte cu elocinţă aceste sfaturi pilduitoare: ,,O, poporul Meu, învaţă carte sfântă şi minte sfântă şi lumină necreată peste tine din adâncimea acestor cuvinte mari cu care-ţi stau în cale ca să înţelegi calea Mea. Să ia din masa Mea cu tine, cel ce iubeşte să fie viu şi să găsească în Mine locul său! Apostoli ai iubirii de Dumnezeu să fiţi voi, cei ce învăţaţi de la Mine iubirea cea mai curată, cea mai blândă, cea mai senină, cea mai supusă duhului ei, fiilor întru Dumnezeu! Că se va ridica fumul focului în care va arde cetatea cea înveşmîntată în vizon şi-n aur, şi se vor veseli apostoli şi proroci, că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sângele lor. Căci glasul bisericilor va suna şi va împrăştia Cuvântul lui Dumnezeu şi vremurile se vor aşeza la loc şi se va slăvi Biserica lui Dumnezeu Cel Viu, iar celor de pe tronuri li se vor da putere să facă judecată şi să răscumpere sângele celor tăiaţi pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul beţiei puterii! Şi lacrima şi moartea vor pieri, cerul şi pământul se vor face noi, căci cele vechi trec mai uşor şi se pierd în uitare! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul! Eu sunt Începutul cel nou şi tu, cetate iubită, vei fi învăl uită de slavă şi vor veni la tine cei înscrişi în cartea Mea! Şi va izvorî din tine un râu de viaţă şi voi aşeza în mijlocul tău pomul vieţii. Fericiţi acei ce-şi spală haina vieţii, ca să intre la Dumnezeu! Fericiţi cei ce ascultă Duhurile lui Dumnezeu, căci, iarba şi floarea se vestejesc, dar Cuvântul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sunt cel ce dă nădejde, Eu sunt Cel ce grăiesc a doua oară: ,,Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin”, când se apleacă sfinţii toţi înaintea măreţiei Cuvântului Meu aşezat pe masă la voi şi în cartea sa, ca să rămână el nerostit de grai omenesc! Trâmbiţa Mea se aude când vă doreşte pe voi, fii ai înţelepciunii cea mereu învăţată de sus prin Duhul Meu, prin venirea Mea, Cuvânt de învăţătură la voi în ascultare! O, fiilor, aş vrea să putem mai mult pentru neamul român cu cele de sus puteri cereşti, dar rătăcirea duhului acestui neam este mult sprijinită de duhul minciunii şi de toate cele ce se văd şi se fac de către oameni străini! Trebuie multă stăruinţă, fiilor, fiindcă omul minciunii îşi face loc şi nu se ruşinează cu minciuna pe buze, căci înăuntrul lui stă dorul de sine, care-l călăuzeşte pe el spre nimic! Şi sunt vânduţi duhului minciunii toţi oamenii care iubesc bogăţia pământească şi gloria deşartă, pentru că nu-i poţi smulge pe ei spre duhul vieţii! De aceea, duh iubitor de oameni pun în voi ca să suferiţi cu Mine şi în Mine pe pământ pentru moartea cea de peste moarte, când Eu vă aduc Învierea! Odihnă vă dau acum de sub duhul sărbătorii sfinţilor Mei, căci pentru slava Mea e trudă, cu toate cele trei părţi ale facerii omului, ca nişte ecouri din Preasfânta Treime! Acum vă alint şi vă mângâi ca pe unii care Mă mângâiaţi când Eu vă pot spune vouă bucuria şi durerea Mea înaintea răstignirii! O, fiţi frumoşi, fiilor! Să se ia aceasta de la voi la toţi cei care doresc să fie frumoşi şi să fie lumină precum Eu, Domnul, sunt, iar Eu sunt cu voi şi vă dau chip ca al Meu, chipul cel frumos al Meu, cel înumnezeit, la care omul nu poate privi cu privirea lui, cel pe care fiii întunericului nu şi-l pot închipui vreodată, pentru că în Chipul Meu e Dumnezeu Tatăl”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
