În aceste zile se împlinește un secol de la nașterea regretatului General locotenent (rtr.) Constantin Ispas și aproape șase ani de la plecarea sa pe drumul fără de întoarcere al vieții pământene.
Cu siguranță că mulți dintre noi și-l amintesc pe distinsul general, unii poate au lucrat sau au colaborat cu domnia sa, sau poate doar au citit sau auzit despre acesta.
Personal, am avut șansa și privilegiul de a lucra și de a colabora în mod direct cu domnia sa, l-am cunoscut îndeaproape și apreciez oportunitatea momentului pentru de a ne reaminti de personalitatea celui care a fost G-ral lt.(rtr.) Constantin Ispas, una dintre cele mai proeminente personalități militare pe care le-a dat Gorjul de-a lungul anilor și care a slujit nația română cu devotament, patriotism și la cele mai înalte virtuți.
Astfel, în acest context ne-am propus să scriem și să reluăm câteva rânduri așternute în timp pentru a rememora cu pioșenie fapte, acțiuni, preocupări, munca și rezultatele muncii de-o viață ale respectabilului General locotenent (rtr.) Constantin Ispas.
Acum un secol, pe data de 23 august 1925, în Turcineștii Gorjului, într-o familie de oameni harnici și truditori ai pământului, se năștea copilul Constantin Ispas. Are o copilărie grea, în care a cunoscut, așa cum afirma și domina sa, la anii senectuții, ”necazul și sărăcia, durerea și rareori bucuria”.
În viață a trudit din greu, dar învățat din familie cu munca, cinstea și onoarea a reușit în viață să depășească numeroase momente extrem de dificile.
Primele clase primare le urmează în satul său natal, dar greutățile familiei îl determină ca la vârsta copilăriei, fiind cel mai mare dintre cei 5 copii ai familiei, să meargă argat la un sătean înstărit. Fiind un copil harnic, inteligent și priceput i s-a dus repede vestea în sat, iar la acei ani are un mare noroc.
O întâmplare providențială ce s-a petrecut pe data de 15 august 1938 avea să-i schimbe cursul și traiectoria vieții. De Sfânta Mărie Mare, la poarta casei familiei oprește o trăsură cu un ofițer chipeș îmbrăcat, fost bun prieten de copilărie cu tatăl său, Traian Diaconescu, care îi cere copilul cel “oacheș” să-l ia cu el la București și să se îngrijească de viitorul său. Cu lacrimi în ochi familia l-a dat, în cele din urmă, pe Constantin care în câteva zile ajunge la București. Aici protectorul său Traian Dumitrescu îl duce la Regimentul de Gardă “Mihai Viteazul” din București unde este încadrat copil de trupă. Copilul Constantin Ispas se acomodează repede cu viața din armată și în paralel cu școala. Apoi este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – și începe o carieră muzicală promițătoare în cadrul armatei, ca trompetist. Cariera i-a fost întreruptă brusc după ce în timpul cutremurului din 1940 a fost prins sub dărâmături de unde a fost scos după două ore cu dantura făcută praf.
Rămâne copil de trupă și asistă la evenimentele premergătoare și apoi la declanșarea celui de-al doilea război mondial. În iunie 1941 pleacă pe frontul de est, fiind încadrat în Regimentul de Gardă 6 Mihai Viteazul – Compania de Cercetare. În primăvara anului 1944, la împlinirea vârstei de 19 ani și la cererea sa, este admis ca voluntar în armata română, iar în iulie 1944 este grav rănit și depistat ca fiind bolnav și de TBC, ceea ce face ca tânărul Constantin Ispas să fie reformat și lăsat la vatră.
În 1948, ca prin minune, este complet vindecat și încorporat din nou pentru completarea stagiului militar. Ajunge la Regimentul 5 Artilerie Grea Brașov de unde este selectat pentru Școala de subofițeri politici din Breaza. Este șef de promoție și avansat la gradul de locotenent fiind repartizat la Marele Stat Major – unde se specializează în probleme de mobilizare.
În 1953 este admis la Academia Militară – Facultatea de arme întrunite, iar la absolvire în anul 1956, pe baza rezultatelor sale foarte bune obținute pe parcursul celor 3 ani de studii este selecționat și oprit în calitate de cadru didactic. Ocupă pe rând funcțiile de lector, conferențiar și apoi pe cea de profesor.
În anul 1966 este mutat din nou la Marele Stat Major al Armatei și i se încredințează responsabilități speciale cu automatizarea în cadrul Secției de Cercetări Științifice unde se ocupă de organizarea acesteia și de stabilirea obiectivelor pentru următorii ani. Era perioada în care se punea accentul pe definirea și crearea sistemului informatic al armatei, pe baza noilor tehnologii ale momentului. În aceste circumstanțe Constantin Ispas urmează cursuri post academice de cibernetică și de management.
Predă în continuare la Academia Militară în cadrul Catedrei de Automatizarea Conducerii Trupelor, unde împreună cu un colectiv de specialiști elaborează prima lucrare destinată pregătirii cadrelor militare în domeniul științei conducerii intitulată ,,Probleme ale Științei Conducerii cu aplicații în domeniul militar”, urmată de o alta apărută în cursul anului 1974 – în același domeniu.
După anul 1980 i s-a oferit posibilitatea de a continua activitatea la Moscova sau la Târgu-Jiu și alege să se întoarcă spre locurile natale. Vine la Târgu-Jiu unde îndeplinește funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj, până în anul 1986 când se pensionează.
Se retrage la Turcinești, dar după evenimentele din 1989, locuitorii comunei l-au dorit și l-au votat primar al localității, unde a activat cu mare pricepere și unde a lucrat fără a fi remunerat.
Dar Domnul general se simțea încă în putere și decide să se dedice unei cauze nobile în folosul camarazilor săi. Astfel din anul 1990 se dedică cu tot sufletul veteranilor de război, fiind ales președintele Filialei Gorj a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, calitate pe care a deținut-o până la sfârșitul său pământean, la 14 ianuarie 2020. În această calitate, a militat şi a depus eforturi considerabile pentru punerea la punct a evidenței veteranilor şi văduvelor de război, precum și pentru acordarea drepturilor acestora conform legislației în vigoare.
Totodată s-a străduit și a reușit să asigure editarea periodică şi la nivel calitativ deosebit a revistei „Onoare și jertfă”.
D-l G-ral locotenent (rtr.) Constantin Ispas s-a dovedit a fi și un redutabil om de știință și cercetător în domeniul militar, sub semnătura sa, în calitate de unic autor, coautor sau coordonator, apărând mai multe titluri de cărți de specialitate și de cercetare istorică, apreciate atunci dar și acum pentru calitatea și rigoarea științifică cu care au fost redactate. Dintre volumele publicate de G-ral. lt.(r) Constantin Ispas amintim: „Optimizarea deplasării trupelor pe distanțe mari folosind tehnica de calcul electronic” (1968); „Manual de Strategie Militară; „Procedeele și formele acțiunilor de luptă în războaiele moderne, nucleare, chimice” (1971); „Probleme ale științei conducerii, cu aplicații în domeniul militar” (1973); „Aplicații ale teoriei matematice a deciziei în domeniul militar” (1974); „Nemuritorii. Generali Gorjeni, valori ale neamului românesc” (2002); „Nemuritorii. Vitejii Gorjului – Cavaleri ai Ordinului Mihai Viteazul” (2004); „Nemuritorii. Onorul la General” (2006): „Misiune îndeplinită” (2016); „Lelești – vatră de eroi și de viteji” (2017); „Misiune îndeplinită – Tezaurul uman al comunei Turcinești”.
Despre munca de redutabil istoric a Domnului General, grăitoare sunt cuvintele academicianului Florin Constantiniu, care afirmă că este ”un împătimit al istoriei, dar și un împătimit de plaiurile gorjene și de oamenii minunați care le locuiesc. Din această dragoste întreită – de pământ, de om și de istorie – a răsărit acest minunat florilegiu de biografii ale gorjenilor care și-au dedicat viața slujirii Patriei” (n.a. – este vorba de volumele din seria „Nemuritorii”).
De asemenea Prof. dr. Gheorghe Gorun afirmă despre scrierea istorică a D-lui G-ral Constantin Ispas că acesta scrie „o istorie specială, un alt fel de istorie decât cea cu care suntem obișnuiți. O istorie aflată, adesea, în conflict cu cea oficială”, iar Conf. univ. dr. Gheorghe Nicolescu de la Centrul de Studii și Păstrarea Arhivelor Militare Pitești, afirmă faptul că a „fost impresionat de tenacitatea și vioiciunea minții sale, de deosebită probitate profesională, de dragostea de neam și de țară afirmată fără ostentație”. Cuvinte frumoase de recunoaștere a muncii și a valorii unui om.
Personal l-am cunoscut pe Domnul General în cadrul unor evenimente publice în perioada în care a îndeplinit funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj și care mi-a creat atunci imaginea unui om puternic, sigur pe sine, ordonat și foarte ferm. L-am revăzut ulterior după 1990, fiind nelipsit la evenimentele comemorative și evocatoare ale istoriei neamului românesc. Vitalitatea și ideile sale, dorința de a oferi mai mult pentru semenii săi, camaraderia, patosul și capacitatea de a aduce și alți oameni care să se alăture eforturilor sale m-au impresionat.
L-am cunoscut mai mult pe Domnul General în ultimul deceniu al vieții sale, când preocupările noastre comune în ale scrisului ne-au apropiat foarte mult. Eforturile Domniei Sale s-au canalizat spre a scrie și a lăsa moștenire o operă de invidiat despre eroii neamului, în general, dar mai ales despre eroii știuți și neștiuți din diferite localități ale Gorjului.
Printre activitățile și calitățile Domnului General Constantin Ispas, remarc cu foarte mare plăcere și pe aceea de foarte bun istoric militar cu viziune și aplecare spre fapte și evenimente așa cum le-a descoperit Domnia Sa în vastele cercetări și documentări pe care le-a efectuat în ultimii 25 de ani de viață.
Mărturisesc faptul că m-a impresionat o discuție pe care am avut-o cu Domnia Sa în cadrul căreia l-am întrebat despre sursele atâtor informații detaliate despre ostași, comandanți și faptele lor de arme pe care le avea și le publica. Din răspunsul primit am reținut, în sinteză, faptul că dumnealui se deplasa frecvent la centrele armatei unde sunt arhivate documentele speciale plătind din banii săi șofer care să-l ducă până acolo și să-l aducă acasă, materiale xeroxate, deplasări la centrele de veterani de război din județ.
Aceste fapte impresionează prin mărinimia lor și prin dorința Domnului General de a aduce la lumină eroi ai neamului, veterani anonimi care mai trăiau sărăcăcios în câte un sat uitat de Dumnezeu, dar cărora cărțile scrise pe cheltuiala proprie le creau o anumită stare de bine.
Ca semn de apreciere a comunității față de munca și viața unui general al armatei române, în anul Centenarului Marii Unirii, în cadrul ședinței festive a Consiliului Local din data de 21 mai 2018, D-l G-ral lt.(rtr.) Constantin Ispas a fost declarat Cetățean de Onoare al Municipiului Târgu Jiu.
Domnul general Constantin Ispas a luat calea îngerilor în data de 14 ianuarie 2020, fiind înmormântat, pe 18 ianuarie 2020, cu onoruri militare în localitatea natală, Turcinești.
În cadrul unei recente întâlniri pe care am avut-o domnul plt. adj. princ. Octavian Moraru, actualul președinte al Filialei Gorj a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, ales în această calitate după decesul domnului General, ne-a vorbit despre omul și generalul Constantin Ispas, din care reținem: „Am lucrat și am colaborat foarte mulți ani cu Domnul G-ral lt. (rtr) Constantin Ispas. Un om deosebit. Permanent aveai ceva de învățat de la dumnealui. Om de cuvânt, punctual, un foarte bun organizator al activităților specifice, cu o putere de muncă impresionantă pentru vârsta dumnealui destul de înaintată. A muncit și s-a zbătut enorm pentru organizarea Filialei Gorj a ANVR și pentru acordarea drepturilor legale veteranilor de război.”
În final doresc să reamintesc faptul că D-l General locotenent(rtr.) Constantin Ispas a fost membru și al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ,”Al. Doru Șerban” Tg-Jiu în cadrul căreia s-a implicat în numeroase evenimente și ne-a arătat ce înseamnă cercetarea istorică militară.
Acum, când se împlinește un secol de la nașterea sa, aducem un pios omagiu celui care a fost printre noi, iar acum îl purtăm în inimă și în gând, regretatul G-ral lt.(rtr) Constantin Ispas.
Primiți Onorul nostru Domnule General, acolo unde vă aflați, în Împărăția Cerurilor!
dr. Victor Troacă, Președinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban” Târgu Jiu
