În ziua sfântă de 14 septembrie 2025, a «Înălţării Sfintei Cruci», am poposit cu mare interes şi cu o deosebită curiozitate la Biserica Parohiei Menţii din Dos, din comuna Borăscu, pentru a-l cunoaşte mai bine pe unul dintre cei mai tineri şi mai înzestraţi slujitori ai altarului, Preacucernicul Părinte Pr. CORNESCU Valentin DANIEL, unde am participat la Sfânta Liturghie şi apoi la Parastasul de pomenire a vrednicului de pomenire, Preasfinţitul Părinte Damaschin Coravu, a cărui zi de naştere ar fi fost în această zi binecuvântată de Dumnezeu. După o slujbă impecabilă, Preacucernicul Părinte a făcut o trecere în revistă a evenimentelor duhovniceşti pe care le-a proiectat cu înţelepciune în această zi binecuvântată şi a început prin a spune: ,,Praznicul acesta al «Înălţării Sfintei Cruci» a fost instituit de către Împărăteasa Elena care a găsit de cuviinţă să meargă la locurile sfinte, adică, la Ierusalim, şi să găsească acolo Crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Cu anevoie şi cu greutate s-a făcut această găsire, iar, pentru că nu se dezgropase doar una, ci trei cruci, pe lângă Crucea Mântuitorului şi crucile celor doi tâlhari, pentru a o recunoaşte pe cea a Domnului, s-a întâmplat ca pe acolo să treacă un convoi al unei femei moarte. S-au atins cele trei cruci de trupul defunctei, iar, când a fost atinsă de Crucea Mântuitorului, femeia a înviat! Să înţelegem că de atunci, Crucea nu mai este un semn al morţii, aşa cum era în Imperiul roman, ci, este un semn al biruinţei şi al învierii, pentru că aşa se înţelege Învierea Mântuitorului în cea de a treia zi de la înmormântare. În nădejdea aceasta a învierii suntem datori ca toată viaţa noastră să căutăm această înviere, pentru că numai împreună cu Hristos şi cu sfinţii Săi din ceruri, ne putem bucura! Dar, câtă bucurie şi câtă sfinţenie este peste un sat binecuvântat de Dumnezeu! Cu câtă dragoste şi cu câtă râvnă întâmpinaţi şi dumneavoastră, astăzi, troiţele care se găsesc la răspântie de drum! 
M-am bucurat şi de iniţiativa sătenilor de la Gura Menţi care au dorit să renoveze Troiţa aceea care a fost ridicată prin anul 1945, acolo, pe marginea drumului. Deci, din 1945 şi până astăzi, ea dăinuieşte, iar, datorită renovărilor, am reînnoit-o şi datorită dragostei cu care este înconjurată, ea va mai dăinui multă vreme de aici înainte. Troiţele s-au făcut din lemn de esenţă tare, ca şi aceea de acolo, din lemn din stejar, ca să dăinuiască, nu pentru o zi, nu pentru un an, ci, pentru veacuri înainte! Faptul că aceste troiţe sunt aşezate la răscruce de drumuri este dovada vie a faptului că noi trăim în Lumina Crucii Lui Hristos, că toată viaţa ne împărtăşim din ea! Mai ales, când părăsim lumea aceasta, avem la cap crucea ca o dovadă a timpului pe care l-am trăit, având nădejdea învierii! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi spor în toate, pace şi bucurie”! Personal, pot spune că m-a impresionat pictura acestei biserici, cu chipuri de sfinţi de o frumuseţe inegalabilă!
,,Preotul este chemat de vocaţie să plece din rândul oamenilor, să studieze la şcolile înalte şi apoi să se întoarcă în rândul oamenilor ca să-i slujească”!
În continuare, Preacucernicul Părinte Cornescu Daniel, împreună cu Preacucernicul Părinte Coravu Mihai din Parohia Artanu, au oficiat un parastas de pomenire pentru Preasfinţitul Părinte Damaschin Coravu, a cărui zi de naştere ar fi fost în această zi a «Înălţării Sfintei Cruci», pentru a sublinia faptul că: ,,Preasfinţitul Damaschin este legat şi trupeşte şi sufleteşte de bisericile din Parohia noastră! Datorită Preasfinţitului s-au realizat multe lucruri frumoase în Parohia Menţii din Dos şi bineînţeles, înParohia Miluta. Marţi, 16 septembrei, se împlinesc 35 de ani de când Biserica de la Miluta a fost sfinţită! Tot anul acesta se împlinesc 120 de ani de când această biserică a fost zidită, şi dacă s-au împlinit 120 de ni, datorită dumneavoastră şi înaintaşilor dumneavoastră, sunt sigur că va mai dăinui încă cel puţin pe atât în veşnicie! Dumnezeu să ne binecuvinteze, aici, în lăcaşul Domnului”! În continuarea alocuţiunii sale, Părintele Cornescu Daniel a făcut un recurs la misiunea preotului şi a preoţiei în viaţa oamenilor, spunând următoarele: ,,Frumos ne spune rugăciunea de la înmormântarea preotului că: ,,Odihneşte, Doamne, pe robii Tăi, preoţii, pentru toate câte s-au ostenit în lumea aceasta pentru numele Tău”! ,,Câtă greutate au aceste cuvinte, pentru că preotul, alături de profesor este chemat la cea mai înaltă treaptă a vieţii! Este chemat de vocaţie să plece din rândul oamenilor mireni, să studieze la şcolile cele înalte şi apoi să se întoarcă în rândul oamenilor ca să-i slujească! Preotul şi profesorul se «mistuie» pentru cei pe care îi învaţă! Preotul în biserică şi în sfântul altar, iar, profesorul pe «altarul şcolii», adică, la catedră! Se cuvine ca în toţi anii, în această zi de 14 septembrie, care coincide cu ziua de naştere a Preasfinţitului Damaschin, să ne amintim de această «salbă» de slujitori pe care biserica noastră i-a avut şi care sunt printre cei mai vrednici slujitori ai neamului, fiindcă, nu de puţine ori, mi-a fost dat ca să descopăr nu numai aici, dar, şi în arhiva Bisericii de la Miluta, însemnări ale preoţilor desre greutatea cu care au făcut lucrurile pe care noi le-am moştenit! Sunt însemnări despre greutatea vieţii de preot în parohiile acestea de ţară, în parohiile anilor acelora în care satele acestea au fost «măturate» de război, de molime, de foamete, de lipsuri şi de multe altele! A fost o viaţă plină de neajunsuri şi de compromisuri! Sunt sigur că aceşti preoţi s-au lăsat pe ei înşişi, familiile lor, casele lor, când au zidit bisericile acestea! Deci, să ne aducem aminte de ei şi să-L rugăm pe Mântuitorul Hristos ca să le dea «hagimântuire», ca Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace”, toate aceste cuvinte dovedind o vocaţie incontestabilă a unui preot care se osteneţşte cu multe lucruri frumoase şi căruia vrednica de pomenire, Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora i-a prevăzut un viitor demn de luat în seamă!
,,Dacă sfinţim această sfântă cruce este semnul «văzut» al credinţei noastre”!
La miezul zilei acesteia binecuvântate, de 14 septembrie 2025, s-a făcut sfinţirea Troiţei de la Gura Menţi, prin slujba oficiată de către un sobor ales de preoţi din care au făcut parte: Preacucernicul Părinte, Pr. Fănişi Antonie, Parohia Strâmba-Jiu. Preacucernicul Părinte, Pr. Cornescu Daniel, Parohia Miluta, Preacucernicul Părinte Pr. Jilcovici Mihai, Parohia Ioneşti, Preacucernicul Părinte, Pr. Coravu Mihai, Parohia Artanu şi Preacucernicul Părinte Pr. Brandibur Robert, Parohia Borăscu. În final, Părintele Paroh Cornescu Daniel a spus: ,,Aceste sfinte cruci sunt aşezate pe marginea drumului, pentru ca trecătorii să se închine şi să-I mulţumească Lui Dumnezeu pentru bucuriile şi pentru binecuvântările pe care ni le dă zi de zi şi ceas de ceas! La vreme de încercare şi de grea ispită, aici să ne rugăm ca să trecem mai uşor peste acestea! Credinţa aceasta ortodoxă pe care noi o avem de două mii de ani încoace, ne-a învăţat că semnul sfintei cruci ne ajută să biruim diavolul, să biruim orice împresurare care ne-ar încerca! Faptul că sfinţim astăzi această sfântă cruce este semnul «văzut» al credinţei noastre, al satului acestuia Gura Menţi, care, deşi văduvit 
temporar de un lăcaş de închinare, adică, de biserica Lui Dumnezeu, iată, că arată prin această troiţă şi prin celelalte pe care le îngrijeşte, mărturia unor oameni evlavioşi, care slăvesc şi se închină Bisericii Lui Hristos! Dumnezeu să vă dea sănătate, spor în toate, să înmulţească binecuvântările asupra tuturor oamenilor care suntem aici! La mulţi ani, fraţilor, ani buni şi binecuvântaţi tuturor”, a încheiat Preacucernicul Părinte, după care a răspuns rugăminţii mele de a ne deplasa la Biserica de la Miluta, o ctitorie veche şi maiestuoasă!
Profesor Vasile GOGONEA
