Postul este un început al înnoirii spirituale şi un timp în răstimp în care conştientizăm păcatele noastre! După această perioadă de pregătire, trecând prin risipire, desfătare și dragoste infinită, dar și prin «iubitoarea» judecată a lui Hristos, întrăm din această seară, în perioada Postului Praznicului «Adormirea Maicii Domnului», ca un timp în care vom găsi și pilde de pocăință care să fie exemple pentru noi. Din această seară, vom începe călătoria care ne va duce de la starea păcătoasă, dar asumată și recunoscută, care devine început al unei alte vieți trăite cu și în Hristos şi în mijlocirea Maicii Domnului. Nevoinţele noastre, alimentate de orgoliu, de multe ori generează conflicte și tensiuni între oameni, dar, calea prin care putem depăși această stare de tensiune este postirea! Nu ajunge să ierți, este nevoie și să uiți că ai păcătuit, iar, marele obstacol în calea iertării este uitarea, pentru că iertarea ne ajută să atingem un echilibru lăuntric, dar, timp de două săptămâni, de acum încolo, să înţelegem că drumul nostru spre desăvârșire este postul. Simplul fapt de a ne înfrâna de la anumite alimente nu are nicio valoare, mai ales că Postul este important prin ceea ce ne face să trăim, dovedindu-se un mod important și eficient de a renunța la dorințele noastre dezordonate și la pofta de plăcere din noi! Postul este un exercițiu de autocontrol, de aceea este foarte bine venit şi rostul acestuia este să ne autodepăşim, iar, pe de altă parte, să participăm printr-o atitudine de sobrietate și adâncă recunoștință la evenimentele cruciale din viața Maicii Domnului!
,,Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar postul este apa care stinge văpaia patimilor”!
Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca este considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor, iar viaţa cumpătată şi învăţăturile sale, la care cu timpul au fost adăugate mărturiile despre credinţă şi ortodoxie, l-au transformat într-un sfânt emblematic pentru tot mai mulţi credincioşi, deoarece spunea că rugăciunea şi postul, aceste aripi sufleteşti, puternice arme de luptă duhovnicească, cu care-ţi poţi câştiga biruinţa a tot păcatul, le cunoşti şi poţi vedea, cât de folositoare sunt! ,,Da, rugăciunea şi postul sunt minunatele unelte duhovniceşti cu care îţi strângi laolaltă roada ostenelilor, ca şi pe altă parte uneltele gospodăreşti, când trebuie să coseşti păcatul, când să aduni virtuţile şi când să nimiceşti buruiana gândurilor sălbatice. Foloseşte-te de ele când trebuie, căci nimeni nu cunoaşte unde să aduni şi unde să tai, numai tu, omule, ştii! Te afli în post, deci, nu uita că postul te ajută şi este «sală de aşteptare» în care creştinul îmbolnăvit de păcate, trebuie să cugete până-i vine rândul, cum să-şi dezvăluiască boala mai sincer, înaintea duhovnicului său la spovedanie, pentru că de vreme ce ai venit la doctor să nu te întorci nevindecat, ci să ai parte în mod folositor de cereştile doctorii ale Sfintei Taine! Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar postul este apa care stinge văpaia patimilor! De aceea, nouă ne trebuie post pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul acesta ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu şi ale Maicii Domnului cu omul. El e «un toiag de drum» prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici. Dar, să nu ţinem postul într-un înţeles îngust, căci, sunt unii care cred că a nu mânca nici carne şi nici cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci, clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul! Postul nu e, mai ales în creştinism, numai un regim al stomacului”, spune Părintele Arsenie Boca în lucrarea «Cuvinte vii», considerând că postul este tămăduitor pentru trup, căci, toate se tămăduiesc de la sine, înlăturând cauza care le-a pricinuit şi curăţind sângele prin post. El consideră că toate bolile sunt cu putinţă, dacă sângele este otrăvit, iar, dacă vrei să te însănătoşeşti, să iei aminte la ce mănânci, mai ales că Dumnezeu pedepseşte nesocotirea postului, cu boala, şi încă multe fără leac, cum de pildă e cancerul sau «racul», care se face din mâncarea foarte deasă a creierului de dobitoace, de aceea este mai mult boala orăşenilor şi a măcelarilor de la sate, aşa cum paralizia sau slăbiciunea unei jumătăţi de trup, tot din nepăstrarea postului se produce!
,,Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului”!
Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop mărturisea că postim în primul rând pentru că și Iisus a postit și este pildă de viață pentru noi, însă, trebuie să postim și pentru înfrânarea trupului, pentru sustinerea minții spre Dumnezeu și pentru apropierea sufletului nostru de Duhul Sfant, care ne sfintește și ne descoperă calea spre mântuire. El consideră că postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi, ca să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu şi de Maica Domnului, pentru că şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul începătura vestirii Împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia acest lucru, nefiind pătimaş, cum spunea Părintele Arsenie Boca. Să remarcăm faptul că una dintre cele mai cunoscute și importante învățături ale Sfântului Arsenie Boca se adresează femeilor, care trebuie să se abțină de la relații intime cu soțul în perioada Postului Sfintei Marii, spunându-le: ,,Dacă vreţi să aveţi copii curaţi, să aveţi împreunare cu bărbatul numai marţi şi joi. Pentru că celelalte sunt zile oprite! Să nu fiţi băuţi! Odată ce ai rămas gravidă, să nu mai ai împreunare cu bărbatul. Nici cât timp alăptezi! Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului! În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă, aşa că, Maica Domnului o să-i înţeleagă pe cei care au avut minte strâmbă, iar noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului! Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului! Ştim de la lisus, că vom purta şi Chipul pe care ni L-a arătat El, schimbându-Se la Faţă. Aceasta, însă, când Se va naşte în noi Iisus, aşa cum S-a născut în Sfânta Fecioară. Prin asceză şi iubire sufletul nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului fecioară, în care se va naşte chipul nostru veşnic”, concluzionează Sfântul Arsenie Boca! Din cele spuse până acum, se înţelege destul de bine, că mulţi se plâng de asprimea postului, de reţinerea şi abstinenţa la cele ademenitoare, fiindcă, aceia care au în sine frica de gura lumii, ori frica de slăbirea trupului, sau, mai bine zis, iubirea de sine, sau, în sfârşit, vreo lucrare a diavolului, căci acestea toate, la urma urmei, tot lucrarea diavolului se socotesc, iar, ca urmare, să vedem cu de-amănuntul, cine nu poate posti! Cei ce n-au vrut să postească niciodată, cei ce au umblat prin locuri necurate, adică prin casele prostituţiei, cei ce au căzut de la dragoste şi dreapta credinţă, cei ce vorbesc despre desfrânări şi alte păcate şi nu se desfac de ele, cei ce nu iartă pe aproapele, cei ce suferă muncile de la duhurile rele şi toţi bolnavii sau neputincioşii! În acest post, să înţelegem că primul om refăcut este lisus, Fiul Lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, care e şi Maica Bisericii din momentul în care lisus era pe cruce, Născătoarea de Dumnezeu devenind şi Maică a creştinătăţii!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
