Ca mine Tată, nimeni n-a greșit! M-ai adus în lume să mă bucur de atâta frumusețe iar în loc să te preaslăvesc, Ți-am întors spatele ! Am crezut că mi se cuvin toate, săturându-mă de atâta bine la căldura sânului Tău Părinte mi-am cerut obolul s-au poate simbria;ce zic eu..?!..mi-am cerut dreptul de avere, dreptul de născut al tău și am plecat în țări îndepărtate și pline de urgie, de necunoscut , cu zile pline de patimi. Am cheltuit averea pe care mi-ai dăruit-o, cu desfrânatele și cu prietenii vicioși! Toată mi-am cheltuit-o, nimic n-am păzit , nimic n-am mai avut nici măcar prietenii care până mai ieri erau lângă mine. Am cheltuit Tată , Cerescule Tată, am cheltuit și n-am păzit nici măcar din sănătate și nici din tinerețe! O, atât de scumpe-’s !! Am trăit precum porcii am ajuns precum ei și din troacă cu ei să mă înfrupt ! O.., amar mie !
Dar, Iubirea Ta, lacrimile și Dorul Tău, plânsul Maicii mele(Biserica Apostolească) m-au trezit ca un fior și mi-am REvenit în fire…!O , de n-aș mai pica!…’’sculându-mă dar, voi merge la Părintele meu, și-i voi spune: Tată …am greșit la Cer și înaintea Ta și nu mai sunt vrednic să mă mai numesc Fiul Tău, fă-mă dar , măcar ca pe unul dintre argații Tăi…’’[din Evanghelia Duminicii Fiului desfrânat-a doua din Triod].Și pe cale , cu toată amărăciunea, cu toată risipirea, apropiindu-mă de Casă, din depărtare m-ai văzut Părinte, ai simțit că sunt al Tău, cel Rătăcit și ai venit în Întâmpinarea Mea, cu lacrimi și plâns de Bucurie,cu brațele părintești deschise – că m-am întors m-ai primit, dând semn casnicilor Tăi , la curte, Praznic să se întocmească! Cămașa cea întinată de păcat mi-ai preschimbat-o întocmai ca și Cămașa cea Luminoasă de la Naștere primită și rău întinată. Încălțăminte nouă , sandalele purtării Tale de grijă mi-ai dat și inel în dreapta mea ai pus arătând și prin aceasta iubirea fără de margini pe care o porți copiilor Tăi, cu toate căderile lor !M –ai pus la Masa Împărăției Tale gustând din vițelul cel îngrășat, Taina Tainelor –Euharistia, merindele pentru Viața cea Veșnică. Te-ai întristat când ai fost certat și ocărât de fratele meu mai mare pe care l-ai împăcat cu cele mai dulci cuvinte:fiule, tu lângă mine tot timpul ai fost și ce-i al meu ale tale sunt, …se cuvenea dar ca pentru acest copil al meu care mort a fost și a înviat, pierdut era și l-am aflat să bucur Casa Mea pentru întoarcerea lui…; Cum aș putea să-ți mulțumesc Părinte, cum să nu te mai necăjesc cu purtările-mi ??! O.., de aș face măcar precum Vameșul, să strig din adâncul inimii mele –în toată vremea-și din colțul retras și smerit,- Tată, Părinte, Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosului…! bineștiind că făcând așa mă voi întoarce mai îndreptat la Casa mea..[din Evanghelia de la Duminica Vameșului și Fariseului, prima, a Triodului]. Acum am toată nădejdea că purtarea Ta de grijă față de făptura Ta cea mai aleasă, Omul, este nelipsită. Că trezirea omului din negura păcatelor și întoarcerea lui către Tine, venirea omului în fire, Căința ..,pocăința lui, strigarea din străfundul inimii omului, către Părintele Ceresc nu va rămâne fără de răspuns și că îndată va fi auzit! Știm că ne-ai făcut pentru Tine Doamne ( așa cum mărturisea Fericitul Augustin) și că nu ai pe nimeni de lăsat, pe nimeni de pierdut !Ai venit în negura lumii, la plinirea vremii zice Apostolul Pavel către Galateni capit 4.vers 4 restaurând pe om,repunându-l la demnitatea cea dintâi; Ai coborât până la iad, și de acolo ridicând pe strămoșii Adam și Eva și pe urmașii lor (Cel ce cu Îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune și risipește duhurile cele viclene…din Rugăciunile Canonului pentru primirea Sfintei Împărtășanii). Cine ,vreodată s-a mai jertfit în asemenea fel precum Domnul Cel PreaMilostiv?? Cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viață dăruindu-le.Tu Doamne ești Viața, ești Paștile cele noi!cântarea Învierii,Troparul Sfintelor Paști.
Îți plâng ochii cu multă amărăciune pentru cei care stau în nepăsare și-n mocirla păcatelor. N-ai vrea să spui vreunuia: ’’duceți-vă de la mine blestemaților în iadul cu focul cel veșnic cel gătit diavolului și îngerilor lui, căci am fost flămând, însetat,gol, bolnav și nu M-ați cercetat…’’[din cuvintele Evangheliei din Duminica a doua a Triodului, a Înfricoșatei Judecăți-Evanghelia după Matei cap.25.V.31-46] Dar noi, fiii tăi, cu toate căderile noastre credem și nădăjduim în Iubirea-Ți părintească, lucrăm în ogorul viei Tale ajutați de Harul cel Divin, și suspinăm după Viața cea veșnică.vers.46 Strigăm :Știu Doamne că-s primul între păcătoși și că n-am făcut nimic bun pe pământ, vrednic aș fi de osândă, dar de rog cu toată inima fă-mă ca pe unul dintre argații Tăi, lasă-mă în cel mai îndepărtat colț al Împărăției tale și de acolo să nu mă scoți, de acolo să nu mă arunci. Știu Doamne , că nu-s vrednic de Rai dar nici în iad să nu mă dai !!
Aceste gânduri mi le lucrează mintea tocmai acum la început de Post Mare, Post al Păresimilor, al celor patru zeci de zile, postire care peste câteva zile va începe; în care întreaga creștinătate folosește această perioadă de preschimbare a minții înnoite cu rugăciunea, a trupului primenit cu postirea și faptele cele bune încununate cu mila creștinească pentru frații cei de lângă noi; fapte care ne ajută în acest urcuș Duhovnicesc spre Lumina lumii. Și așa parcurgând acestă perioadă preafrumoasă, Primăvara Duhovnicească, trecând și prin Săptămâna Patimilor Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos ajungând din Mila lui Dumnezeu la Slăvitul Praznic al Învierii, Minunea cea Mare de sub soare să putem a striga cu toții , duios, către Cerul lui Dumnezeu : Învierea Ta Hristoase, Mântuitorule, Îngerii o laudă în Ceruri! Și pe noi pe pământ cu inimă curată învrednicește-ne să te mărim.
Preot al Parohiei Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Satul Sohodol-Tismana, Pr.Ic.Florin Vicol
