Industria de apărare – potențial ratat, lecție ignorată

222

Puține domenii reflectă mai clar lipsa de viziune și management responsabil în România decât industria de apărare. Înainte de 1989, acest sector era un pilon al economiei naționale: producea tancuri, avioane, muniție, echipamente sofisticate și genera competență tehnică. Contribuia la PIB, la exporturi și la locuri de muncă bine plătite. În plus, avea potențialul de a impulsiona dezvoltarea regională și de a aduce valută în țară.
După Revoluție, totul s-a prăbușit. Lipsa unei strategii coerente, privatizările haotice și deciziile incoerente au transformat fabrici de renume în ruine. Industria care putea fi un motor de dezvoltare a devenit un exemplu clasic de management defectuos. În loc să valorificăm experiența și infrastructura existentă, am lăsat oportunități istorice să treacă pe lângă noi.
Chiar și atunci când contextul global ne-ar fi oferit șanse unice, România a ratat. După 2014, comenzile mondiale pentru armament sovietic și post-sovietic au explodat, asta pentru Rusia și Ucraina nu au mai putut onora contractele în marea lor majoritate. Alte țări din regiune – Polonia, Cehia, Slovacia – au profitat, generând profituri uriașe și consolidând industriile naționale. Noi am privit, fără curaj sau strategie, pierzând atât bani, cât și prestigiul.
Este, totuși, de apreciat că Rheinmetall investește 500 de milioane de euro în cea mai modernă fabrică de pulberi in România. Este un pas strategic, care poate reduce dependența de importuri și poate readuce țara pe harta industriei de apărare. Dar întrebarea rămâne: e suficient să ne bazăm doar pe investitori străini? Nu putem avea și noi campioni naționali, care să valorifice propriul know-how și resursele interne?
Industria de apărare ar fi putut fi un motor pentru dezvoltarea zonelor mai puțin dezvoltate, transformând fabricile în adevărate oaze de prosperitate. Ar fi putut aduce valută, stabilitate economică și locuri de muncă bine plătite. În schimb, am ales să stăm pe margine, contemplând oportunitățile pierdute, în timp ce vecinii noștri transformau criza geopolitică în oportunitate economică.
Această lecție nu este despre trecut – este despre viitor. România poate să-și construiască independența strategică și prosperitatea economică doar prin management responsabil, investiții inteligente și viziune clară. Dependența de alții nu este o strategie; este vulnerabilitate. Iar timpul pierdut nu se mai recuperează decât prin acțiune curajoasă și consecventă.
Dragoș Ionică

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.