În cei aproape 57 de ani de când colaborez la Ziarul «Gorjeanul», inclusiv sub titulatura sa de «Gazeta Gorjului», aşa cum apărea înainte de 1989, am cunoscut mulţi redactori care s-au perindat prin redacţie, mulţi redactori şefi şi redactori-şefi adjuncţi, dar, la domnul Dumitru Prună, am constatat o anumită atitudine de bunătate şi de îndrumare a omului, de a spune un cuvânt de îmbărbătare şi de încurajare, mai ales înainte de 1989, când ţi se impuneau anumite rigori ale redactării unui material publicabil! Domnul Dumitru Prună avea un cuvânt mângâietor şi blând, iar, cel mai relevant moment a fost acela din Martie 1999, când ziarul nostru de suflet, fondat în anul 1924, aniversa jubileul celor 75 de ani de la reapariţie, cu domnul Dumitru Prună Redactor-şef, iar, domnul Constantin Băleanu, Directorul ziarului, semna editorialul: «O torţă nestinsă», referitor la Ziarul nostru minunat despre care întemeietorul său, domnul Jean Bărbulescu spunea că: ,,Trebuie să fie un ziar independent de larg interes cetăţenesc, aducător de veşti de la un colţ la celălalt al judeţului, lăudând aşa cum se cuvine faptele frumoase şi vestejind cu tot curajul – iarăşi cum se cuvine – faptele urâte”! Ştiu că la momentul acela aniversar, domnul Dumitru Prună m-a întrebat, ce material vreau să public în ziarul nr. 2578 din zilele de sâmbătă 13 şi duminică 14 martie 1999, iar, eu i-am răspuns că am doar un material despre viaţa internaţională, iar, în felul acesta, am publicat un comentariu politic despre «Sfidarea Marelui Zid», pentru care am fost felicitat de către neuitatul şi vrednicul de pomenire ziarist Dumitru Prună! Desigur, noi, oamenii, suntem făpturi plăpânde şi nu putem opri curgerea ireversibilă a timpului, pentru că: «Timpul curge, se grăbeşte, iar vremea se vremuieşte», aşa cum grăieşte înţelepciunea românului, iar, dacă rostesc o rugăciune pentru acest prieten drag, pot spune: ,,Doamne al Cerului și al Pământului, Ție îți încredințez prietenul meu! Nu cer plată, nici răsplată, ci doar ca mâna Ta să-l călăuzească în raiul tău ceresc”! Deci, omul-ziarist s-a mutat acum la Domnul, căci, nimeni n-a ştiut mai bine ca domnia lui ca să dea aripi la cuvinte, pentru că nu poţi să te întorci şi să te priveşti în oglinda sufletului cititorilor fiindcă îţi trebuie curaj pentru aceasta, iar toţi care sunt împăcaţi cu parcursul existenţei lor, caută mereu un cuvânt potrivit care potenţează momentul şi evocă personalitatea omului ridicat la cer, fără ocolirea adevărului, fără falsă modestie, fără ipocrizie! Eu m-am simţit în preajma domnului Dumitru Prună, ca şi cum aş fi fost printre colegii mei de şcoală, iar, când vine vorba despre un asemenea om inconfundabil, mă gândesc, atât la educaţie, cât şi la exemplul de omenie, pentru că în activitatea publicistică, am întâlnit mulţi intelectuali fără suflet, dar şi oameni simpli de o rară frumuseţe interioară! Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să mizăm doar pe suflet şi caracter, pentru că un om ca domnul Dumitru Prună ridică sufletul la anumite înălţimi şi ne aduce mari beneficii, deoarece ne şlefuieşte abilităţile, ne responsabilizează, ne deschide noi orizonturi şi ne pregăteşte un viitor mai bun. Orice formă de educaţie este fundamentală, dar, să nu uităm că un asemenea om a părăsit această lume într-un mod respectabil! Oricum, să deţii principii şi valori bine conturate şi să fii mereu în slujba scrisului ziaristic e o profesie importantă care se bazează doar pe harul dăruit de la Dumnezeu, chiar dacă învăţăm din experienţe şi devenim mai înţelepţi! Am învăţat de la Domnul Dumitru Prună că ceastă luptă numită viaţă, ne poate aduce multe învăţăminte, dar nu şi cultură, ne poate deştepta, dar nu şi culturaliza ca spirite alese! Orice talent deosebit are nevoie de artă şi cultură pentru a progresa, iar, de acolo, din cerul senin, Domnul Dumitru Prună va rămâne, ca şi GORJEANUL, «o torţă nestinsă» care va trimite o lumină firească din Lumina cea necreată a Lui Dumnezeu!
DUMNEZEU SĂ VĂ ODIHNEASCĂ ÎN PACE, DOMNULE DUMITRU PRUNĂ!
Vasile Gogonea
