Deoarece astăzi, 18 octombrie, îl sărbătorim cu evlavie pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, unul dintre cei patru evangheliști, cel considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții «Faptele Apostolilor», pe parcursul mai multor articole, intenţionăm să ne aplecăm cu smerită şi adâncă preţuire asupra singurului autor din Antichitate care a adăugat la Evanghelia scrisă de el o istorie a originii creștinismului («Faptele Apostolilor»), având înaintea ochilor minţii noastre smerite chipul de necontestat al celui mai strălucit discipol al Sfântului Apostol Pavel din Tars, pe care l-a însoțit în călătoriile sale misionare în Asia Mică, Grecia și la Roma. Sfântul Evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei și din tinerețe a deprins înțelepciunea elinească și meșteșugul doctoricesc, făcându-se doctor iscusit în vindecarea trupurilor şi a sufletelor celor bolnavi, mai ales că focul dragostei către Dumnezeu care se ascundea în inima Sfântului Luca a ieșit la vedere de nenumărate ori, având în atenţie chiar faptul că a dat numele său foarte multor români botezați după anul 1989.
,,Mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut…”!
Ca să ne aplecăm cu mai multă luare aminte asupra parcursului său biografic, fiind originar din Antiohia Siriei, aşa cum am spus, un oraș zidit pe la anul 300 î.Hr. de Seleucus Nicator în amintirea tatălui său Antiohus, deci, în acest renumit oraş, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca s-a născut într-o familie păgână, iar, numele de Luca este o prescurtare de la Lucanus, Lucianus sau Lucilius, aşa cum se obişnuia în lumea romană! Înainte de a fi primit Sfântul Botez, el a fost prozelit iudeu, lucru care reiese și din mulțimea cunoștințelor sale despre obiceiurile iudaice. De altfel, poliglot, cum am spune noi astăzi, cunoștea limba greacă, ebraică, egipteană și latină, a profesat ca doctor și pictor, motiv pentru care Sfântul Apostol Pavel scrie colosenilor: „Vă îmbrățișează Luca, doctorul cel iubit” (Coloseni 4, 14). Spre marea lui cinste, a făcut parte din cei 70 de apostoli ai Domnului (Luca 10, 1) și în ziua Învierii se afla pe calea spre Emaus împreună cu Cleopa, atunci când Mântuitorul S-a apropiat de ei și le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru?”, iar ei au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în cuvânt și în faptă… cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii și mai-marii noștri” (Luca 24, 17-20). După răspândirea apostolilor în lume pentru propovăduirea învăţăturii Domnului, Sfântul Ev. Luca se afla în orașul Beoția (Grecia), iar mai târziu îl însoțește pe Sfântul Apostol Pavel în a doua sa călătorie misionară (49-52) din Troia până în Filipi (Faptele Ap. 16, 11-12), apoi și în a treia călătorie (53-58) din Ahaia în Asia Mică (Faptele Ap. 20, 1-16). Sfântul Evanghelist Luca, fiind ucenicul cel mai apropiat al Sfântului Apostol Pavel, chiar în timpul celor doi ani de întemnițare «Apostolului neamurilor» în Cezareea Palestinei, Sf. Ev. Luca era cu el, iar când 
Apostolul Pavel a fost trimis la Roma ca să fie judecat, a călătorit împreună și a rămas cu el mereu (Faptele Ap. 27, 1-31). Ca un amănunt semnificativ, să mai spunem că hotărârea de a scrie Evanghelia se arată în cuvintele: „Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit și eu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu…” (Luca 1, 1-4). De asemenea, dintre cei patru Evanghelişti, Sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit, deci, poporul ales al Lui Dumnezeu, mai ales că nu a putut să-L vadă pe Domnul Iisus Hristos în timpul vieţii sale pământeşti. Se pare că în tinereţe s-a pregătit să devină doctor, deoarece Sfântul Apostol Pavel, în scrisoarea către Coloseni (4,14) îl numeşte «Luca, medicul iubit» şi nu se cunoaşte data când a trecut la religia creştină, dar e posibil să fi făcut acest lucru în anul 42, când Sf. Ap. Pavel şi Barnaba au venit şi au predicat Evanghelia în Antiohia, sau, poate chiar la câţiva ani mai târziu, după aşezarea în metropola Siriei a creştinilor alungaţi din Ierusalim, în urma uciderii cu pietre a Sfântului Ştefan. În fine, să mai spunem că prietenia strânsă dintre Sfântul Apostol Pavel și ucenicul său Luca, timp îndelungat cât au stat și au propovăduit împreună, totul fiind legat de cuvântările și minunile săvârșite de către «Apostolul Neamurilor», desigur, că toate acestea l-au ajutat pe Sf. Evanghelist Luca să alcătuiască Evanghelia sa. Întreaga sa lucrare evanghelică dovedește o cultură literară mult superioară față de aceea a Sf. Ev. Matei și a Sf. Ev. Marcu. El a fost singurul care a scris despre cuvântul Arhanghelului Gavriil cu privire la nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 5-25) şi numai el a menţionat faptul că Fecioara Maria a mers la Elisabeta după Buna Vestire (Luca 1, 26-28), despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 57-80) şi doar el ni-L arată pe Mântuitorul Iisus Hristos la vârsta de 12 ani la templu (Luca 2,42-50). (VA URMA)
Preot Paroh Năvârcă Ion Marius, Parohia Urdarii de Sus, Gorj
