Dintre multele slujiri ale preotului, predica pare, la o privire sumară, cel mai uşor de realizat, deoarece, sub impulsul societăţii civile, toţi din jurul preotului pot avea ceva grandios, de senzaţie. În timpul anilor de studiu, mă tot gândeam la călugărie, iar, lucrul acesta se datora şi influenţei pe care Părintele profesor de la Teologie o avea asupra mea, pentru că ne vorbea cu atâta patos despre rolul monahismului în perioada Imperiului Bizantin, încât uneori aveai impresia că lăcrimează, dar, el, de fapt trăia ceea ce ne preda. Am fost hirotesit diacon la catedrala Mitropolitană din Craiova de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei, apoi, am fost hirotonit preot de către PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei la Paohia Urdarii de Jos, unde păstoresc şi în momentul de faţă! Lucrarea preotului în mijlocul credincioşilor m-a preocupat mult în timpul studenţiei şi am început să citesc, aproape cu regularitate, Noul Testament, pentru că am rămas profund afectat, dar şi impresionat, de cuvintele Sf. Ap. Pavel care spune cu referire la lucrarea pastorală a preotului: „ Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi preoţi (episcopi), ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (F.Ap.20, 28-30). Astfel, am început lucrarea preoţească cu multă seriozitate, chiar dacă nu întotdeauna am fost la înălţimea misiunii dumnezeieşti a preoţiei, dar, am început preoţia cu gânduri bune! O problemă, cel puţin la începutul activităţii mele ca preot, a fost pregătirea pentru predică şi cateheză. Noi am fost peste 180 de studenţi în an, dar, am reuşit să alcătuiesc o predică şi o cateheză în timpul Teologiei, pe care nici nu le-am rostit, ci au fost date asistentului de la catedra de Omiletică-Catehetică, însă, la parohie trebuia să rostesc predică sau un cuvânt de învăţătură în fiecare duminică şi sărbătoare. Desigur, nu aveam experienţă în această privinţă, nu ştiam de unde să încep şi cu ce să sfârşesc şi am început să-mi alcătuiesc predicile după Cazanie sau inspirându-mă din anumite cărţi de predici şi cateheze. Uneori, chiar le copiam pe acestea, iar, limbajul folosit era destul de pretenţios şi nu prea era înţeles de credincioşi. Odată, o credincioasă mi-a spus: „Părinte vorbeşti prea frumos şi noi nu prea înţelegem ce vrei să ne spui. Vorbeşte-ne pe înţelesul nostru!”, şi atunci, mi-am dat seama de nişte cuvinte ale Părintelui profesor de la Craiova, care adeseori, ne spunea: „În predicile voastre, trebuie să vă coborâţi la nivelul de percepere al credincioşilor, pentru că altfel, ei nu vă înţeleg!”, şi tot el spunea: „Să ştiţi că nu este lucru uşor ca de la nivelul academic al studierii teologiei să te cobori la nivelul de înţelegere al credincioşilor!”. Deci, aşa am început să mă pregătesc la alcătuirea predicilor şi a cuvântărilor ţinute la parohia Urdarii de Jos, timp de câţiva ani de zile, dar, multe lucruri am învăţat de la Preacucernicul Părinte Antonie Făinişi, de la Parohia Strâmba-Jiu, fiindcă la săvârşirea sfintelor slujbe trebuia să rostesc şi predica de duminică sau sărbătoare. Fiind apropiat cu Părintele Făinişi, el, îmi dădea mereu sfaturi cu privire la felul cum trebuie să slujesc şi să rostesc predica. Părintele era un om sincer şi dornic de a ajuta în înaintarea spre bine a orişicui. El îmi spunea că trebuie să fiu atent cu slujirea preoţească, deoarece la biserică vin fel şi fel de oameni, unii cu o oarecare pregătire intelectuală, că nu trebuie să fim indiferenţi faţă de lucrarea preoţească. Aşa i-am cerut sfatul şi i-am spus părintelui că eu la parohie îmi scriu predicile, le citesc de două trei ori la oficiul parohial, apoi le citesc în faţa credincioşilor cu oarecare emoţie! Părintele m-a îndrumat, spunându-mi că ar fi bine să-mi scriu pe un bileţel ideile principale ale predicii, să mă obişnuiesc cu acest fel de rostire, pentru ca în viitor, făcându-mi un plan mental, să le rostesc liber. Mi-a prins bine îndemnul acesta, ajungând ca în ultimii ani să rostesc liber majoritatea predicilor. În săptămâna când se prăznuieşte o sărbătoare, caut să aprofundez semnificaţia duhovnicească a evenimentului prăznuit şi le spun credincioşilor că praznicele împărăteşti şi sărbătorile închinate sfinţilor nu sunt numai nişte momente de aducere aminte a unor evenimente petrecute în istoria mântuirii omului din robia păcatului, ci ele sunt şi nişte momente de trăire duhovnicească în duhul lui Dumnezeu, cu ajutorului harului divin. Am căutat întotdeauna şi caut mereu să înfrumuseţez Biserica de parohie în care slujesc, mai ales cu sprijinul credincioşilor şi în special, al domnului General Grigore Stamate, pentru că în momentul de faţă, meşterii mei lucrează la o capelă binecuvântată!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
