Prăznuim şi în Parohia noastră de la Menţii din Dos, Duminica dinaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, numită şi Duminica Sfinţilor Strămoşi, în care vom vorbi despre spiţa neamului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mai ales că nici un istoric din lume, scriind despre neamul vreunui om mare, nu a mers atât de departe în trecut, printre strămoşi, căutând pe cel dintâi dintre strămoşi, aşa cum o face Sf. Ev. Matei, atunci când a scris, ca şi Sf. Ev. Luca despre sfântul lui neam, despre care Prorocul Isaia zice: „Iar neamul Lui cine îl va spune?” (Isaia 3, 8), fiindcă strămoșii au contribuit Nașterea lui Hristos şi au primit cinstea ca Dumnezeu să Se limiteze la măsurile lor, la obiceiurile lor, la ideile lor, la viața lor, să intre în păcatele lor, în visele lor, iar, ca să-i facă purtători ai dumnezeirii Lui, au mare însemnătate pentru viața noastră, fiindcă Dumnezeu trimite oameni care să alerge la noi, cei săraci şi mai puţin săraci, care în Împărăția cerească mănâncă și se bucură împreună în fiecare zi cu Hristos. După prezentarea Genealogiei Mântuitorului, Sfântul Evanghelist Matei prezintă informaţii de o importanţă deosebită, legate, atât de naşterea lui Iisus, cât şi de Fecioara Maria, mai ales că ne desluşeşte taina naşterii întru feciorie a Maicii Domnului! Desigur, modul cum s-a petrecut taina zămislirii lui Dumnezeu ştiu doar Persoanele Sfintei Treimi, iar, ceea ce putem noi şti este doar faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat trup cu voia Tatălui şi cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt, Care a adumbrit-o pe Sfânta Fecioară, ceea ce înseamnă că zămislirea în pântecele Maicii Domnului este lucrarea Duhului Sfânt. Spre deosebire de Maica Domnului, căreia îngerul i s-a adresat faţă către faţă, lui Iosif i s-a arătat în vis, pentru a-i dezlega misterul tulburării sale, ca unuia care ştia să primească descoperirile lui Dumnezeu, datorită vieţii sale curate! La venirea Pruncului Iisus în lume, Sfânta Evanghelie care se citeşte la Sfânta Liturghie ne prezintă genealogia lui Iisus, adică, generaţiile premergătoare Naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a ne învăţa trei adevăruri de mare importanţă pentru credinţa şi viaţa noastră: mai întâi, ne învaţă că Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria a fost pregătită generaţii de-a rândul, până la plinirea vremii, apoi, că pregătirea venirii Mântuitorului Iisus Hristos în lume, a coborârii Fiului veşnic al Tatălui ceresc în lume, pentru a Se naşte ca Om spre mântuirea oamenilor s-a făcut nu numai pentru poporul ales, dar, şi pentru toate celelalte neamuri, reprezentate în această listă genealogică de cei de altă etnie decât cea iudaică, iar, în cele din urmă, ne arată că Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos ca Om nu s-a făcut în mod natural, obişnuit, ci într-un mod care depăşeşte înţelegerea noastră raţională şi biologică, pentru că nu S-a născut din pofta cărnii, ci, El S-a născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria! Betleem sau Efrata înseamnă «casa pâinii» şi nu întâmplător are această tâlcuire. Cel ce vrea în aceste zile să-L găsească pe Hristos, să meargă la Betleemul cel tainic, să se apropie de altar, unde este casa Pâinii vieţii, iar, cel care vrea să prăznuiască după vrednicie Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, să se mărturisească şi să se împărtăşească. Acesta este rostul Postului de patruzeci de zile, rânduit de Sfânta noastră Biserică, de a ne pregăti pentru Sfânta Mărturisire şi Sfânta Împărtăşanie. Numai aşa ne vom face şi noi părtaşi la bucuria şi pacea cântată de corurile îngereşti deasupra staulului din Betleem! Deci, Naşterea Domnului după trup este şi o naştere duhovnicească, după Duhul, ca, astfel, să ne putem naşte şi noi duhovniceşte, prin Botez, pentru Împărăţia cerurilor. De aici, să învățăm din această Evanghelie că ceea ce la început pare doar o înşiruire de nume, mai mult sau mai puţin cunoscute, arătându-ne cum, generaţii de-a rândul, Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea lui Hristos, la colindul străbun zicem și noi: să se nască/și să crească /să ne mântuiască, iar, mântuirea în înțelesul simplu al cuvântului, nu semnifică altceva decât eliberarea din robia păcatului și a morții, pentru moștenirea cu Hristos a Împărăției Cerurilor! Așadar, Domnul Iisus Hristos este Cel ce ridică păcatele lumii, Cel ce mântuiește lumea, chiar numele de «Iisus» însemnând «mântuitor», pentru că El S-a Născut ca noi să dobândim înfierea! Pentru noi toţi, preoţi şi enoriaşi, bucuria Nașterii Domnului trebuie să fie în comuniune, nu în singurătate, când se cuvine să-i simțim prieteni pe toți semenii noștri, ca fii ai Lui Dumnezeu! AMIN.
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Menţii din Dos, Borăscu
