Învăţătura Preotului de mir – ,,De-acum poți spune tuturor prietenilor mei că am trudit cu păcatele spălate în sângele Domnului şi cu patima Creaţiei”! (Constantin Brâncuşi)

Evenimente de tot felul trăim în mod continuu, dar, astăzi este un eveniment deosebit, deoarece sărbătorim Ziua Naţională «Constantin Brâncuşi», cu împlinirea celor 149 de ani de la naşterea marelui sculptor, iar, dacă ne gândim la copilul Brâncuşi, de acum un veac şi jumătate, poate că atunci când copilul mic se lovește de masă și tu bați masa: Na! Na!, atunci copilului îi trece realmente durerea, deoarece acolo s-a făcut un transfer, căci Dumnezeu a înscris posibilitatea transferului în noi, în structura ființei noastre. Tendința noastră de a arunca vina pe celălalt, de a uita că trebuie să putem sărbători în pace şi în linişte un geniu al creaţiei artistice, orice omisiune, ca și extensia de altfel «a da vina pe altul» este o realitate înscrisă în ființa noastră. E posibil să arunc vina pe altul, iar eu să mă simt liber şi să mă scuz cu inocenţă: „Nu eu am fost vinovat, cutare m-a împins!”, deci, eu am dat vina pe altcineva. Aceasta, Dumnezeu a înscris-o ca posibilitate pentru noi, ca o alternativă reală, obiectivă, nu numai subiectivă, iar, atunci, de la Adam sau mai bine zis de la Abel și de la Cain, posibilitatea aceasta s-a extins la toată omenirea. Oare, ştim noi, că nu există civilizație, nu există popor, care la începutul său, la începutul istoriei sale să nu fi adus jertfe lui Dumnezeu prin eroi inconfundabili, aşa cum este Constantin Brâncuşi? Nici un act religios nu e atât de răspândit în omenire ca jertfa creaţiei şi ca opera care sintetizează creaţia jertfei! Ideea de jertfă a fost absolut universală, pentru că Dumnezeu a înscris-o în cugetele oamenilor, în instinctul oamenilor și a imprimat-o în structura ființei umane prin însăşi necesitatea de a veni înaintea Lui și de a-I zice: „Nu mă pedepsi, Doamne, merit să fiu al Tău, cu adevărat! Primește însă altă viață în schimbul vieții mele!”, pentru că eu, preotul de mir, pot să repet, această posibilitate a transferului pe care Dumnezeu l-a înscris în noi. Într-o zi, însă, Dumnezeu a venit și a spus: Astăzi s-a născut Brâncuşi Constantin, acum, opriți jertfele! Jertfele acestea nu sunt decât simbolice; toate jertfele acestea nu sunt decât mijlocul de a vă învăța lecția celor trei realități obiective: că păcatul e teribil, că Dumnezeu acceptă o altă viață și că Dumnezeu face transferul de la artă la genialitate, iar, noi am învățat lecția! Dar, oare, am învățat-o cum trebuie? Acum, opriți! S-a născut Brâncuşi, iar, Eu, ca Dumnezeu, fac minunea! Acum, observați: vine Fiul Meu pe pământ, Viață din Viață, Dumnezeu din Dumnezeu, Ființă din Ființa Mea dumnezeiască; vine El la voi și îmbracă pe Hristos, ca şi pe acest Brâncuşi în carne ca a voastră și sânge ca al vostru. Iisus este unit cu Mine, acum Se unește și cu voi. Iată-L, în același timp, Dumnezeu și, în același timp, om! Aşa s-a născut Brâncuşi! Și acum, acum, fiți atenți: Eu, Dumnezeu, Îl dau în locul vostru! Eu, Dumnezeu, sunt acum jertfa! Păcatul e teribil; păcatul cere viață și cere moarte! Dreptatea Mea de Dumnezeu o cere și dragostea Mea de Dumnezeu o dă prin creaţia lui Brâncuşi! Iar, Eu, Dumnezeu Tatăl, vă dau ceea ce am mai scump; Îl dau pe Copilul Meu, de la pieptul Meu Îl dau, ca să vedeți dreptatea Mea și să vedeți dragostea Mea! Și Crucea e altarul – și acolo pe cruce a adus Dumnezeu jertfa. El a dat-o; El a adus jertfa. Pentru mine și pentru tine, pentru Constantin Brâncuşi! Și acum, dragii mei, elementul important este transferul de inspiraţie de la Marele Creator al lumii la sculptorul creator, pentru că ne spune Sfânta Scriptură, prin cuvintele Tatălui ceresc: ,,Eu vin înaintea Fiului Iisus, iar, Brâncuşi o repetă: eu vin sub crucea Lui și, dintr-o dată, primul lucru pe care îl înțeleg eu este că El mi-a luat locul pe cruce. Înțeleg că pe crucea aceea trebuia să fiu eu și înțeleg câtă dragoste a avut Dumnezeu pentru mine, sculptorul Brâncuşi, încât a admis înlocuirea mea, iar drept înlocuitor L-a dat pe Fiul Său! Nu se putea altfel! Căci sângele creaţiei şi al eroilor neamului nu putea să ne spele conștiința, ci numai sângele Domnului Iisus poate să ne spele de orice păcat. Iar, cel mai frumos verset din Sfânta Scriptură în privința aceasta este versetul pe care îl scrie apostolul Ioan: „Sângele Domnului Iisus Cristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat” (1 Ioan 1:7). În încheiere, să spunem că era undeva un orb care ajunsese să stea pe patul suferințelor şi orbul acela a pus o fetiță să-i citească Noul Testament. Citind, fetița a ajuns la versetul acesta: «Și sângele lui Iisus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat», la care orbul i-a zis: ,,Stai, mai citește o dată”! «Și sângele lui Iisus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat!».
– Chiar așa e scris acolo? Te întreb eu, Brâncuşi?
– Da, așa e scris!
– Ascultă, pune degetul meu acolo, unde scrie așa! Mai citește o dată și poartă degetul meu pe rândurile acelea unde e scris! Fetița i-a luat mâna lui Brâncuşi, i-a purtat degetul în dreptul versetului citit. Aşa scrie, de toate păcatele? Astfel a grăit Brâncuşi, atunci când înaintea Lui Dumnezeu a zis: ,,De-acum poți spune tuturor prietenilor mei că am trudit cu păcatele spălate în sângele Domnului şi cu patima Creaţiei”!
Preot CORNESCU Valentin Daniel, Parohia Miluta, Borăscu