În prima lună de la începutul noului an bisericesc, am avut două mari sărbători creştine, «Naşterea Maicii Domnului» şi «Înălţarea Sfintei Cruci», pentru ca în Duminica de după «Înălţarea Sfintei Cruci», să avem şi Sărbătoarea Proclamării locale a canonizării «Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana», de aceea, ca Preot de mir, am învăţat din aceste sărbători, că omul nu trebuie să se întindă în spaţiu cu trufie, să nu îşi înalţe statura cu mândrie, ci, mai degrabă să îşi înalţe sufletul cu înţelepciune, pentru că nimeni dintre noi, nu vrem să convingem, să explicăm sau să ştirbim existenţa nimănui în felul acesta, ci, e bine să le observi cu calm pe toate cele din jurul tău, pe toate să le analizezi şi să le trăieşti! Dar, să le trăieşti esenţial, ca şi când n-ar exista mâine şi ieri, să le trăieşti cu smerenie, ca şi când ar exista mereu astăzi! Şi când vei privi în ochii lumii, să iei viaţă din aceşti ochi în faţa altarului să stai tăcut şi le vei rezolva o dată pentru totdeauna pe cele care crezi că-ţi rămân de rezolvat. În această vreme sunt preocupat de refacerea şi reabilitatrea lăcaşelor de cult din parohie, pentru ca după aceea, să mă străduiesc, prin grija Lui Dumnezeu şi cu sprijinul enoriaşilor, să ridic la Gura Menţi o biserică de lemn, în stil maramureşean şi gorjenesc, deoarece, consider că atunci când vei reuşi să treci prin toate greutăţile, vei întâlni făptura autentică şi definită care a trecut prin atâtea ca să fie aici! Ca preot de mir, voi înţelege fricile şi nedumeririle oamenilor, neputinţa unora, învinovăţirea şi durerea altora, iar, când o vei întâlni pe Maica Domnului, ai grijă să o slăveşti, fiindcă acum ai învăţat, şi trupul tău se va lepăda de toate cele lumeşti cu care te-ai împovărat! Insă, după aceea, te vei linişti cu totul, suflet şi trup, şi apoi te vei elibera ca să mergi înainte, să întâlneşti lumina necreată, veşmântul Domnului, deci, să nu disperi, dacă ceilalţi au crezut că ai fost răpus pentru că sufletul ţi-a fost rănit, iar, poate unii au uitat, vezi bine, că sufletele rănite fac cele mai mari minuni. Prin urmare, ca preot de mir, descoperi un nou sine cu caracteristici şi însuşiri diferite, un sine care n-ai crezut că eşti şi parcă acesta este momentul când te apropii de nucleul fiinţei tale, de adevăratul tău crez! Omule mirean, care crezi în Dumnezeu, să ştii că nu eşti ceea ce ţi-au spus ceilalţi, că nu eşti ceea ce gândeşti, nu eşti ceea ce ai făcut, ci, eşti doar cel care ai suportat şi ai acceptat în prezentul tău şi uneori devii cel care a supravieţuit aici şi acum. Şi înfiecare zi poţi şi ai dreptul să fii o versiune diferită a ta, şi îţi doresc ca fiecare asemenea versiune să te aducă din ce în ce mai aproape de sufletul tău şi de problemele enoriaşilor din parohie! Omule credincios, trezirea care te activează este să începi a înţelege că există această latură a ta care ar putea fi numită conştiinţă interioară, dar nu are de-a face cu spaţiul sau timpul de care ai nevoie, pentru că această conştiinţă interioară devenită conştiinţă de sine, nu moare, nu se naşte, nu este părticică neînsemnată a persoanei tale! Slujirea întru Hristos este o Taină care uneori nu are de-a face cu cele pământeşti, nu are memorie, ci este ceea ce de fapt suntem noi înşine! Conştiinţa de sine este o declaraţie supraomenească a lui «eu sunt» şi, dacă mergi foarte adânc, acest «ego» nu este acelaşi cu «ego»-ul celui de lângă tine! Prin urmare, credem că toţi suntem la fel şi pretutindeni există un «noi» care dăinuieşte pretutindeni. Acesta este darul trezirii la credinţă, mai ales că sensibilitatea nu este naivitate şi empatia nu este o slăbiciune uşoară. Prin ceea ce am învăţat din teologia dreptmăritoare, adevărul mereu se vede fără cuvinte şi pe cei ce cred că te pot înşela pe faţă, lasă-i să creadă acest lucru! Aş putea spune că mereu omul care îşi găseşte drumul este cel care nu vrea să manipuleze şi totuşi înţelege toate sentimentele lumii! Sunt mari Tainele lui Dumnezeu şi cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui! Cât de mare este mila Lui spre noi! Să nu se tânguiască pământul, să nu se întristeze omul, căci multor taine l-a făcut părtaş şi din toate l-a împărtăşit Atotmilostivul Dumnezeu. Prin Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul a intrat întru Slavă prin cântare de îngeri, prin trâmbiţe de arhangheli, prin mirare de heruvimi, înnoire pe pământ şi mirare în cer. Dacă îngerii văd lucruri minunate, iarăşi trâmbiţele lor sună şi umplu de bucurie şi cerul şi pământul! Personal, ca preot de mir, când mă gândesc sfios la Adormirea Maicii Domnului, mă smeresc şi mă gândesc la ceea ce spune imnograful: „La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată; din cea vremelnică, la cea dumnezeiască cu adevărat, și netrecătoare mutându-te Preacurată, să vezi întru veselie pre Fiul tău și Domnul”, pentru că Marea Taină a întrupării într-o ipostază a lui Dumnezeu, Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos din sângele curat al Născătoarei de Dumnezeu Maria în Duhul Sfânt, pe de o parte, și Taina adormirii sau, mai degrabă, a sfintei mutări a Stăpânei noastre, Cea mai slăvită Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, pe de altă parte, constituie esența și scopul trupului tainic și dumnezeiesc-uman al Bisericii noastre, Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească, ai cărei slujitori ne considerăm cu toţi!
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Miluta, Borăscu
