Mulţumesc Bunului Dumnezeu că de curând mi-a dăruit un îngeraş binecuvântat, mai ales că asemenea daruri trebuie să atragă cât mai multe suflete în împărăția bucuriei duhovniceşti! Este un lucru care confirmă puterea prezenței Mântuitorului Iisus Hristos și a numelui Său, ceea ce poate să ne arate valoarea incomparabilă a omului a cărui mântuire merită orice sacrificiu, chiar și al Fiului lui Dumnezeu. Când zice Iisus că numai El poate să intre în casa celui tare, vrea să spună că poate să-i salveze pe toți cei care Îi sunt supuși, deoarece, prin multele binefaceri avute de-a lungul întregii Sale lucrări, Hristos a ieșit mereu biruitor! Dacă citim istoria lumii și a neamului românesc pentru a vedea bucurii şi necazuri care au fost, ca preot slujitor, pot înţelege că pruncul, când se naşte, are nevoie de multă rugăciune, pentru că are doar îngerul său păzitor şi alţi câţiva, pentru că totul depinde de scrisa lui! Să îi vedem pe toţi cei care se bucură de naşterea unui prunc şi care îi văd pe semenii lor că au renunţat la unele patimi şi s-au întors spre Dumnezeu, mai ales că Hristos Răscumpărătorul a venit pe pământ tocmai pentru a-l smulge pe om din această înşelare pierzătoare a lăcomiei şi a reaşeza în el chipul lui Dumnezeu! Doar prin asemănarea lui Dumnezeu de a-l face făptură nouă şi a-l uni iarăşi cu Dumnezeu. Prin primirea cu vrednicie a Sfintei Împărtăşanii, Însuşi Domnul Iisus Hristos ne umple sufletul şi opreşte săgeţile viclene care sunt aruncate din afară asupra noastră, adăpostindu-ne de orice nesăbuinţă care ar veni, pentru că El este scăparea noastră! Ca preot, slujitor de altar, aş putea spune că ceea ce deosebeşte învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos de celelalte învăţături este faptul că ea se potriveşte tuturor vremurilor, tuturor locuitorilor şi tuturor oamenilor! Dumnezeu le ascultă oamenilor dorinţa pentru a le arăta lor şi nouă că Dumnezeu ne respectă nouă libertatea de a ne iubi copiii, pentru că nu punem partea materială înaintea sufletului! Dar, atenţie, într-o familie unde nu este iubire, într-o societate unde nu e Iisus Hristos Domnul, nu e nici viaţă, pentru că El e viaţa! Într-o societate unde nu e pace, nu e Iisus pentru că El e Domn al păcii! Într-o societate unde nu e Iisus cu copiii, nu e progres! Deci, să-L rugăm să rămână cu noi în toate zilele vieţii noastre! Interesant este modul cum unii îL alungă pe Iisus din viaţa lor, aşa cum au făcut gadarenii din Duminica a 5-a după Rusalii, iar alţii îL roagă să rămână. Dar, noi, ce facem, putem să-L alungăm? Pe cine punem în locul Lui? Să ne imaginăm cum este viaţa noastră cu Iisus Hristos în pace, bucurie, ajutor şi binecuvântare, de aceea, să-L primim pe Dumnezeu să stăpânească fiinţa noastră, chiar dacă acest lucru presupune luptă şi efort duhovnicesc! Să-L acceptăm şi să-L iubim, bineştiind că aceluia care Îl iubeşte, nimic nu i se pare greu! Credința, postul, rugăciunea și smerenia sunt razele iubirii de prunci! Doar de puterea și numele lui Iisus s-au folosit Apostolii în lucrarea lor, pentru că numele lui Iisus Hristos Dumnezeu a constituit o parte importantă a slujirii lor misionare! Pentru a lupta împotriva ispitelor, Hristos Domnul ne-a spus că, pe lângă ajutorul Său, mai putem dispune de trei arme cu care putem birui, dacă le mânuim cu eficiență: o credință puternică în Dumnezeu, aidoma copiilor în părinții lor, postul, însă nu înțeles ca o simplă schimbare a unui meniu normal cu unul vegetarian, ci ca pe o abstinență de la păcat și o exersare a cumpătății în toate, iar în al treilea rând rugăciunea cât mai insistentă, de calitate, nu de cantitate, în care să folosim numele lui Iisus. Deci, să nu uităm că Iisus ne-a mai recomandat și smerenia şi să obținem și noi acea culme a smereniei, proprie sfinților, care nu înseamnă doar recunoașterea păcatelor personale, ci mai ales asumarea deplină și a păcatelor semenilor, căci aceasta-i lucrarea cea mântuitoare! Hristos Domnul alege prin Botezul copiilor să ne facă ai Lui, chiar dacă suntem într-o vreme a învinovăţirii lui Dumnezeu de către stăpânii banilor! Hristos Domnul nu ne-a vestit o Evanghelie a nonimplicării, a şederii rezervate numai la umbra Sa, ci, ne vrea lucrători Vestirii Sale, dăruitori de pace şi născătorii de prunci! Ortodoxia nu este paralizie sub Har, ci conlucrare cu Dumnezeul Slavei. Nu ne este îngăduit să stăm pasivi sub aura falsă a triumfalismului şi a tradiţiei istorice, nu ne mai putem numi creştini doar pentru că aşa s-au numit ai noştri ori pentru că aşa au stabilit părinţii ori naşii noştri! Naşterea de prunci, lucrare a Duhului Sfânt în vieţile noastre, cere reactualizarea continuă a mărturiei noastre prin faptă şi cuvânt! Dumnezeu străbate greu printre simulările de superioritate ale unei lumi ce pune preţ mai mult pe bani, decât pe oameni, de aceea, să avem zâmbetul curat al mărturisirii Lui Iisus Hristos!
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Miluta, Borăscu
