Ca preot de parohie, Îl slujesc pe Dumnezeu spre a întări credinţa enoriaşilor, nu pentru a obţine foloase, aşa cum spun unii despre menirea preoţiei, deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului, pentru că am găsit și eu cu cale, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, ca să mă încredințez despre temeinicia învățăturii pe care am primit-o în pregătirea mea preoţească! În Evanghelia sa, Sfântul Evanghelist Luca a mărturisit un lucru uimitor, cum că au fost oameni care au încercat să scrie câte ceva despre viața și activitatea Mântuitorului, dar aceste scrieri nu au reușit să supraviețuiască, fiindcă Dumnezeu a rânduit ca să existe patru Evanghelii, iar două să fie scrise de apostolii cei mai apropiați și celelalte două de reprezentanți dintre cei 70 de ucenici. La sfintele slujbe, le spun enoriaşilor că Duhul Sfânt zideşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul toate cele văzute şi cele nevăzute, că sfinţeşte toate, şi cerul şi pământul şi cele de sus şi cele de jos şi cele dedesubt, îi sfinţeşte pe îngeri în cer şi pe preoţii pe pământ. El umple de dar pe arhierei şi Se revarsă prin mâinile lor, sfinţeşte şi alege pe duhovnici, sfinţeşte Preacuratele Taine, la Sfânta Liturghie, sfinţeşte agheasma, untdelemnul, bisericile, casele, icoanele, roadele câmpului, veşmintele, vasele, izvoarele şi umple toate de sfinţenie şi binecuvântare. Totodată, Duhul Sfânt curăţeşte şi vindecă toate, leagă şi dezleagă păcatele oamenilor, curăţeşte inimile de patimi, trupurile le vindecă de boli, văzduhul, pământul şi casele le izbăveşte de diavoli, mintea o fereşte de uitare, conştiinţa de împietrire, vindecă boli nevindecate, alină dureri nepotolite, suspinuri neştiute, răni greu de vindecat, fiindcă arde toată întinăciunea! Duhul Sfânt le împodobeşte pe toate, şi ochii cu lacrimi, şi trupul cu frumuseţe, şi inimile cu frică de Dumnezeu, şi mintea cu înţelepciune, şi conştiinţa cu remuşcare, şi sufletul cu dor de rai! Din cultura mea teologică, pot spune că Duhul Sfânt împodobeşte cerul cu îngeri, universul cu stele, văzduhul cu nori, pământul cu verdeaţă, munţii cu izvoare, natura întreagă cu flori, cu grâu, cu nenumărate feluri de vietăţi, păzeşte popoarele de războaie şi oamenii de ură şi de tot felul de păcate, păzeşte aştrii cereşti şi sufletele omeneşti, păzeşte casele de dezbinare, trupurile de boli, sufletele de diavoli. Peste tot El rânduieşte îngeri păzitori, dă celor mari milă, celor mici supunere, celor bolnavi răbdare, le dă mamelor dragoste spre copii şi copiilor iubire de părinţi, le dă creştinilor ascultare de Biserică, dă bărbăţie mucenicilor, bucurie cuvioşilor, nădejde celor din ispite, dă lacrimi ochilor plânşi, blândeţe inimilor iubitoare, pricepere minţii alese, gingăşie sufletului curat, tărie trupului sănătos. De aceea, Duhul Sfânt naşte, creşte, luminează, udă, spală, înţelepţeşte şi păzeşte, acoperă ceea ce este bun, arde ce este rău, taie ce este putred, mângâie inimi zdruncinate, adună suflete risipite şi toate le face, toate le creşte, toate le desăvârşeşte pentru că este Puterea Lui Dumnezeu în lume. În fine, Duhul Sfânt este viaţa şi nădejdea mântuirii noastre, fără de El, nici un om nu poate fi creştin, nu poate dobândi viaţă veşnică, Se dă fiecărui om la botez, prin taina ungerii cu Sfântul şi Marele Mir, care este pecetea Sfântului Duh. Dar, mai ales, ajutat de faptele cele bune ale creştinului, Duhul Sfânt creşte, Se înmulţeşte în inima lui, umplându-l de daruri dumnezeieşti. În mod tainic, Duhul Sfânt Se reînnoieşte în om prin pocăinţă adevărată, prin rugăciune şi mai ales prin primirea Preacuratelor Taine ale lui Hristos. În concluzie, Duhul Sfânt Se păzeşte în inima omului printr-o viaţă curată, fără de păcate, sporeşte prin smerenie, Se descoperă prin rugăciune, Se desăvârşeşte prin dumnezeiasca dragoste, Se arată în noi prin darurile cele sufleteşti şi trupeşti, Se proslăveşte în noi prin minuni de taină, Se propovăduieşte de noi, slujitorii altarului, prin cuvântul viu şi printr-o viaţă duhovnicească! Dar, să nu uităm că Duhul Sfânt din noi Se întristează prin lucrarea păcatului, Se depărtează de inimile noastre prin deprinderea tuturor păcatelor de moarte şi mai ales ale desfrânării şi ale mândriei, Se retrage de tot din inimile noastre, prin necredinţă, hulă şi deznădejde, de care să ne păzească darul Preasfântului Duh. Creştinul ce are în suflet Duhul Sfânt, îşi păzeşte cu sfinţenie cele cinci simţuri ca să nu greşească lui Dumnezeu, îşi păzeşte limba să nu osândească, ochii să nu vadă cele deşarte, urechile să nu audă cele rele, gândurile să nu poftească cele necuvioase, trupul să nu se aprindă de cele necurate, iar, sufletul, comoara cea mai de preţ, să nu i se întineze de vrăjmaşi!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
