Să înţelegem bine cuvântul Domnului adresat Sfinţilor Apostoli, ,,pescari de oameni”, pentru că nimeni nu ne opreşte de la folosirea lucrurilor, deoarece Dumnezeu tocmai pentru trebuinţa omului le-a făcut. Dar, să ne folosim de ele, nu să fim robii lor, să ne mântuim, nu să ne pierdem sufletul din pricina lor. Numai atunci lucrurile sunt bine chibzuite, când nu sunt piedică pentru slujirea lui Dumnezeu, când nu ne opresc de la chemarea Domnului: „Veniţi după Mine!”. Nealipiţi cu inima de nimic, desprinşi de toate şi gata pentru a-L urma îndată pe Învăţătorul, aşa trebuie să fie adevăraţii ucenici ai lui Hristos. Când ne gândim cât de greu ne hotărâm noi pentru lucrul cel bun şi cât de legaţi suntem de cele pământeşti şi trecătoare, ne întrebăm: oare ce taină se ascunde în graba cu care cei patru pescari au lăsat toate şi I-au urmat Domnului? Este adevărat că Domnul a fost om întru totul, asemenea nouă, afară de păcat, dar chipul Lui, fără îndoială, oglindea Dumnezeirea, care era acoperită de materialitatea trupului. Noi nu ştim cum poate arăta faţa unui om fără de păcat, fiindcă noi ne-am născut în păcate şi păcat săvârşim în toată vremea vieţii noastre. Chipul şi vorba Domnului aveau ceva ce nu se găseşte la oameni. „Niciodată n-a grăit un om aşa”, ziceau slugile arhiereilor, care Îl spionau pe Iisus, mulţimile, ascultându-I dumnezeiescul cuvânt, când uitau şi de foame şi de sete şi mergeau după Dânsul prin locuri pustii. Hristos ne cheamă şi pe noi, ca pe cei patru pescari: „Veniţi după Mine!”, dar, numai acela poate deveni ucenic asemenea lor, care-L ascultă şi-L urmează ca şi ei, fără zăbavă, părăsind toate cele lumeşti. Multe sunt pricinile zăbăvniciei noastre, dar una pare să fie mai tare decât toate: împătimirea de lume, de lucruri, legătura de cele materiale. Ştiind acestea Domnul va spune tânărului bogat, care voia să-I fie ucenic: „Leapădă-te de toate averile şi apoi vino de-mi urmează!” Iar în altă parte: „Nu poate, zice, să-Mi fie ucenic cel ce nu-şi lasă tată, mamă, fraţi, surori şi avere, cel ne nu se leapădă de toate, şi chiar şi de sine”! Domnul ştie că suntem neputincioşi, că nu ne folosim de lucruri, ci ne lăsăm robiţi de ele şi le slujim lor ca unor idoli! Dar nimeni nu poate sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu şi idolilor, iar, Dumnezeu vrea să-I slujim numai Lui, dacă vrem să fim ucenici ai Săi. Înaintea ucenicilor Săi, chipul Domnului era plin de măreţie şi cuvântul Lui plin de putere dumnezeiască, pentru că I se supuneau vânturile, marea, diavolii, toate. Cum să nu I se supună şi pescarii şi vameşii? Dar, să nu uităm cât de mulţi erau cei ce ascultau cuvintele Lui cele minunate, cât de mulţi cei ce se uimeau de puterea ce ieşea dintr-însul, şi totuşi cât de anevoie şi cât de puţini erau ucenicii Lui! Celor patru pescari, Mântuitorul nu le era cu totul necunoscut. Doi dintre ei, Ioan şi Andrei, fuseseră ucenicii lui Ioan Botezătorul, pescuiseră toată noaptea, fără să prindă nimic. Cu desăvârşită încredere, ei lasă şi luntri şi mreje şi familie şi merg după Dânsul. În această încredere totală stă taina uceniciei în Hristos. Această încredere, ne lipseşte nouă, de suntem zăbavnici şi îndoielnici. Dacă Domnul ne-a spus că nici un păr din cap nu cade fără ştirea lui Dumnezeu, să nu ne îndoim că El nu o să Se grijească de noi, când însuşi ne-a asigurat că ne poartă de grijă mai mult decât păsărilor cerului şi florilor câmpului, care sunt aşa de frumoase şi nu duc nici o lipsă! Să avem încredere totală în Dumnezeu că El ne poartă grijă de-a pururi în toată vremea şi în tot locul, că nimic nu se petrece în viaţa noastră fără ştirea şi îngăduinţa Lui: iată izvorul de putere şi de mântuire. Întăriţi cu această încredere, mucenicii au biruit pe cei ce-i chinuiau, cuvioşii au răbdat nevoinţele pustiei şi asupririle bântuielilor diavoleşti, iar, cu această încredere nemărginită, pescarii au lăsat toate şi au urmat lui Hristos, iar, El ne-a asigurat că cel ce caută mai întâi împărăţia Cerurilor, nu va duce lipsă de nimic, fiindcă mai degrabă va uita o mamă pe pruncul său de la sân, decât va uita Domnul pe cel ce-L caută pe Dânsul!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
