În apropierea Postului Învierii Domnului, pot spune că întotdeauna, credinţa, aşa cum reiese din numeroase locuri ale Sfintei Scripturi şi din exegezele principalilor ei comentatori, ni se prezintă ca un mister şi un paradox şi ca pe un mister şi ca pe un paradox ne este înfăţişat actul de credinţă în rugăciun ile postului, aşa cum Fericitul Augustin scrie undeva că meditaţiile îl preocupau, şi se încurca în discuţii! Vedeţi, aici discuta omul cel vechi cu cel nou, cu omul cel în Hristos discuta, iar, mie nu-mi place să discut cu omul cel vechi. Adică, mă trage pe la spate de rasă, dar îndată întind mâinile către Hristos şi astfel îl dispreţuiesc prin dumnezeiescul har şi nu mă gândesc la el. Precum pruncul deschide mâinile şi se aruncă în braţele mamei sale, aşa fac şi eu, pentru că este o taină, nu ştiu dacă aţi înţeles şi subtilitatea ei, când vă străduiţi să fugiţi în lipsa harului de omul cel vechi, parcă, dimpotrivă, îl trăiţi. Prin har, însă, nu vă mai preocupă, căci, există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi nici cele urâte; nu se pierd! Prin har, însă, se prefac, se preschimbă, căci, ne spune rugăciunea Ceasului al nouălea „ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostrum, Doamne! Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostrum, însă, de noi atârnă să primim harul dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate să ne schimbe, fiindcă, noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne va da totul, dar, noi să ne străduim să împuţinăm egoismul şi iubirea de sine, să fim smeriţi, să ne dăruim lui Hristos şi toate cele împotrivitoare, trupeşti şi sufleteşti, vor pleca! ,,Doamne Iisuse Hristoase, fie ca toată făptura omenească să cunoască şi să guste din mireasma, dulceaţa şi frumuseţile vieţii creştine ortodoxe originale şi autentice, să cunoască și să se bucure de adevărata lumină! Te rog, Iisuse Hristoase, transformă-mă într-o lumină! Să ne amintim de Apostolul Pavel care spunea: ,,Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia”? (Rom. 7, 24). Zicea acestea pentru că, la început, îşi simţea sufletul neputincios în a face binele! Atunci, săvârşea răul pe care nu-l voia, şi pentru aceasta mărturisea: ,,Căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc”! (Rom. 7, 15). Deci, venea duhul celui rău să-l abată de la strădania sa, venea şi-l înfricoşa, zicându-i: „Vei muri!”. Insă, când s-a sălăşluit harul lui Dumnezeu înlăuntrul său, atunci au plecat toate greutăţile şi striga cu însufleţire: ,,Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine… Căci pentru mine viaţă este Hristos, iar moartea un câştig”! Ai văzut, nici moarte, nici iad, nici diavol! In vreme ce la început nu putea săvârşi binele, apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voia şi sufletul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos şi nu putea să cugete sau să poarte înlăuntrul său nimic altceva. Tristeţea, după cum ne arată Sfinţii Părinţi, are drept pricină frustrarea dorinţelor, cât şi decepţia eului mărunt, pentru că ea descoperă un ataşament faţă de sine şi de cele lumeşti. În tristeţe eşti singur, izolat de ceilalţi. A da ceva unui sărac înseamnă a recunoaşte că ai primit şi că îţi place să împarţi tot ce ai! A împărţi te îmbogăţeşte şi te face să guşti din arvuna Împărăţiei. Prin harul dumnezeiesc toate se pot izbândi. Prin harul dumnezeiesc mucenicii lui Hristos nu-şi mai dădeau seama de chinurile pe care le aducea mucenicia. Prin harul dumnezeiesc toate devin nedureroase şi de chipul senin să ne îngrijim! Nu vă luptaţi să alungaţi întunericul, răul, nu izbândiţi nimic lovind întunericul. Vă aflaţi în întuneric şi vreţi să scăpaţi? Ce faceţi voi? Alungaţi cu putere întunericul, îl loviţi, dar el nu pleacă nicidecum! Vreţi lumină? Faceţi o deschizătură şi va pătrunde o rază a soarelui, va veni lumina, iar, în loc să alungaţi întunericul, în loc să izgoniţi pe vrăjmaşul, ca să nu intre înlăuntrul nostru, mai bine deschideţi mâinile către braţele lui Hristos. Acesta este cel mai desăvârşit chip de a nu lupta nemijlocit cu răul, ci de a-L iubi pe Hristos, lumina Lui, şi răul se va spulbera!
Preot Paroh
Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
