Între multele slujiri ale preotului, predica pare, la o privire superficială, cel mai uşor de realizat, dar, probabil, sub impulsul societăţii civile ori al platourilor de televiziune, toţi din jurul preotului au un sentiment de senzaţie, însă, copiii de-acasă şi cei de la biserică mi-au dat nădejdi. Într-o cercetare efectuată în vremea studenţiei la teologie, am căutat să văd, ce fel de predică îşi doresc tinerii, iar, marea majoritate dintre tineri cereau predici scurte şi la subiect, dar, mai ales le cereau sincere. Sunt calităţile pe care le-am descoperit citind volumul de Predici al Preacuviosului Părinte Arhimandrit Visarion Joantă. Emotiv dinaintea marilor teme ale propovăduirii, cu acea dulce emoţie a omului care caută să plinească bucuros o misiune deloc uşoară, atent la detalii, hrănit la izvoarele rugăciunii şi cunoaşterii teologice a lumii, Părintele Visarion, cred că a făcut din cartea sa un amvon deschis, un exerciţiu de dialog duhovnicesc cu generaţia tânără şi matură deopotrivă. Crescut şi format la şcoala predicii fără înflorituri inutile, simplu şi coerent, el prezintă teme ale teologiei şi ale vieţii duhovniceşti cu atenţia omului rugător la Dumnezeu! Ţineam aşadar dinaintea ochilor un manual de pedagogie spirituală, deoarece, Părintele Visarion, oferindu-ne o «Călătorie spre Împărăţia lui Dumnezeu», am realizat că etapele de meditaţie sunt limpede stabilite, asemeni unor borne de hotar ceresc, având repere praznice împărăteşti, ale Maicii Domnului, întâlniri cu prietenii lui Dumnezeu, Sfinţii. Atunci, simplitatea textului, limpezimea lui, atenţia la percepţia cu acribie a unor amănunte de către ascultători fac din textele meditaţiilor şi pretextelor de meditare duhovnicească un foarte bun prilej de descoperire a Mântuitorului Hristos drept călăuză pe Cale, iar, iconologia personajelor duhovniceşti, lumina în care sunt privite denotă atenţia Părintelui, grija lui pentru cuvântul rostit. Am citit că Simeon, Mitropolitul Evhaitelor, pune drept normă duhovnicească a plinirii unei lucrări în Duhul Sfânt aceste cuvinte: „De vei adăuga la orice lucrare smerenie şi dragoste, atunci lucrul tău după Dumnezeu este”! Cartea aceasta, darul dragostei şi smeritei cugetări a autorului ei, umple de sens sfatul Avvei de odinioară. Gândul de a mă face preot mi s-a întipărit în minte de mic copil, iar, printre jocurile noastre copilăreşti intrau şi lucruri bisericeşti: botez, înmormântare, parastase, făcute după imaginaţia noastră de copii. Părinţii şi mai ales bunicii ne certau adeseori pentru lucrul acesta, spunându-ne că nu e bine ceea ce facem, cum socoteau ei, oameni maturi, că ar fi o profanare a lucrurilor bisericeşti. Mai primeam şi bătaie pentru lucrul acesta, iar, uneori părinţii şi bunicii ne întrebau, ce vrem să ne facem când suntem mari. Eu spuneam: „Mă fac călugăr!”, deoarece pe vremea aceea veneau la noi în sat părinţii de la Mănăstirea «Sfânta Treime», pentru a oficia taina Sfântului Maslu şi îmi plăcea cum erau îmbrăcaţi şi slujba pe care o făceau! La acest răspuns, bunica îmi spunea cuvinte frumoase despre călugări, că sunt oameni buni şi cuminţi! Anii au trecut şi la terminarea seminarului teologic mi-am pus întrebarea: „Acum încotro?”, când un consătean de-al meu, la un moment dat, a intrat în discuţie cu mine şi m-a întrebat unde lucrez, cu ce mă ocup şi ce şcoală am terminat. Apoi mi-a zis: „Nu ţi-ar plăcea să te faci preot?”, iar, eu am răspuns „Ba da, dar nu ştiu dacă voi fi pregătit din punct de vedere intelectual pentru lucrul acesta…”! Ştiam de la prietenii mei că trebuie să susţii examen la limba latină şi greacă, precum şi la unele discipline cu specific teologic şi bisericesc, iar, încântat de spusele prietenului şi nădăjduind în ajutorul lui Dumnezeu, m-am apucat de învăţat. Îmi aduc cu drag aminte cum învăţam latina şi greaca împreună cu alţi colegi, şi am intrat la Teologie! De la cursurile de teologie am înţeles că preoţia nu este o meserie, ci este o misiune. Părintele profesor pe care l-am iubit foarte mult mi-a spus că: „Preoţia este o misiune dumnezeiască, preotul este un ambasador al lui Dumnezeu trimis ca să facă lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor”! Au fost şi momente când mi-am pus întrebarea, dacă sunt vrednic de o asemenea misiune şi am ajuns în anul IV când a trebuit să-mi pregătesc lucrarea de licenţă. Mi-a plăcut foarte mult latura liturgic-pastorală şi la început mi-am ales ca temă: Desăvârşirea religios-morală a credincioşilor prin Sfintele Taine, pentru pastoraţia individuală a credincioşilor şi am trecut cu bine la examenul de licenţă, după care am fost hirotonit întru preot!
Preot Paroh Ilie AMZUCU,
Parohia Urdarii de Jos, Gorj
