În fiecare an, pe 21 mai, îi sărbătorim pe Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena Augusta. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut sub numele de Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306, şi trebuie menţionat că datorită Sfântului Constantin cel Mare, persecuţiile împotriva creştinilor au încetatel dăruind libertatea de credinţă tuturor oamenilor şi mai ales pentru că a promovat creşti¬nismul. Ca un amănunt, a fost primul împărat roman pe care apropiaţii lui l-au surprins rugându-se şi postind. Ca o mărturie a evlaviei românilor pentru Sfinţii Constantin şi Elena stau numeroasele biserici parohiale şi monahale, din ţară şi din străinătate, care poartă hramul Sfinţilor Împăraţi ai Ortodoxiei, iar, unul dintre cele mai însemnate lăcaşuri de cult din ţară închinate Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este Catedrala patriarhală din Bucureşti, ctitoria voievodului Ţării Româneşti, Constantin Şerban Basarab (1654-1658), sfinţită în 1658, iar, în anul 2002, la sărbătoarea hramului, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit catedralei o raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena aduse de la Mănăstirea «Kykkos». Astăzi este şi Hramul Catedralei Mântuirii Neamului! După aducerea moaştelor în fiecare an în 21 mai racla cu sfintele moaşte este scoasă în procesiune şi aşezată spre închinarea credincioşilor, alături de racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor. În anul 312, în ajunul bătăliei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer deasupra Soarelui o cruce luminoasă pe care scria «In hoc signo vinces» (Prin acest semn vei învinge). În noaptea dinaintea luptei, împăratului i s-a arătat în vis Iisus Hristos, care i-a cerut să pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca un semn protector. A doua zi, armata lui Constantin de doar 20.000 de soldaţi a învins oştirea de 150.000 de luptători a lui Maxentiu, iar Constantin a devenit suveran al întregului Imperiu Roman. Considerând reuşita acestei victorii drept un ajutor de la Dumnezeu, Împăratul Constantin cel Mare s-a convertit la creştinism, iar în ianuarie 313 a publicat edictul de toleranţă religioasă, prin care creştinismul era recunoscut, iar Biserica avea deplină libertate în tot Imperiul roman. Constantin a scutit Biserica de impozite, i-a dat dreptul de a primi donaţii, iar episcopii au căpătat dreptul să îi judece pe cei ce nu doreau sa fie judecaţi după legile statului. În timpul domniei sale, spiritul creştin a influenţat atât viaţa oamenilor – săracii, orfanii şi văduvele fiind protejaţi, cât şi sistemul legislativ, renunţându-se la pedepsele aspre de răstignire, zdrobire a picioarelor şi stigmatizare (arderea cu fierul roşu). Din anul 321, în întreg Imperiul Roman, duminica a devenit zi de slujbe şi de odihnă. În anul 325 Împăratul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea, unde, după lungi dezbateri, s-a adoptat sintagma «Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi deci, din veci cu El». Constantin cel Mare a murit la 22 mai 337, în Duminica Rusaliilor, după ce a primit botezul şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli, construită sub conducerea sa. Cu aceeaşi credinţă în Dumnezeu ca a fiului ei, Împărateasa Elena Augusta a mers la Ierusalim pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi pentru a descoperi locul în care Mântuitorul a fost îngropat. Nu a abandonat căutările până când, la 14 septembrie 326, a adus Sfânta Cruce în faţa credincioşilor din imperiu. Descoperirea locului în care a fost îngropat Iisus a fost cinstită prin ridicarea, în anul 330, a Bisericii «Mormântul lui Iisus», iar apoi a Bisericilor din Bethleem şi Nazaret. Alături de fiul său, Împăratul Constantin, Împărateasa Elena a ctitorit în anul 330, pe locurile fostului Bizanţ, Constantinopolul, sau oraşul lui Constantin, noua capitală a imperiului Roman. În calendarele populare, această zi mai este cunoscută şi sub numele de «Constantin Graur» sau «Constandinu Puilor», pentru că din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-şi înveţe puii să zboare, după ce le-a venit glasul!
Preot CORNESCU Valentin Daniel, Parohia Miluta, Borăscu
