Învăţătura Preotului de mir – „Şi tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui”! (Luca 1, 76).

Descrierea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul o găsim la Sfântul Evanghelist Luca, acela care a istorisit şi naşterea şi copilăria Mântuitorului nostru Iisus Hristos, detaliile find chiar de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care, după spusele Evanghelistului, «păstra toate cuvintele acestea în inima ei» (Luca 2, 19). Se cunoaşte că naşterea Sfântului Ioan a fost vestită de către Arhanghelul Gavriil cu şase luni înainte de a merge la Nazaret ca să vestească Sfintei Fecioare că va naşte pe Mântuitorul Hristos. Prin urmare, Biserica noastră dreptmăritoare prăznuieşte astăzi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care se află în ierarhia sfinţilor pe treapta cea mai înaltă, prin cinstirea acordată chiar de către Mântuitorul Hristos, când, vorbindu-le ucenicilor Săi despre Sfântul Ioan Botezătorul, care era închis în temniţă de Irod Antipa, zice: „Adevăr vă spun, că dintre cei născuţi din femeie nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Matei capit. 11, 71). Minunată este naşterea Sfântului Ioan Botezătorul pentru că lucruri mari şi minunate s-au întâmplat atunci, mai ales că în afară de viaţa Mântuitorului Hristos şi a Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, nici o altă viaţă şi venire în lume a altei persoane nu a fost proorocită, fără numai a Sfântului Ioan, Proorocul şi Înaintemergătorul Domnului. Scrierile apocrife consemnează că opt sute de ani mai înainte de naşterea Sfântului Ioan, Proorocul Isaia, vorbind despre el, îl numeşte: «Glasul celui ce strigă în pustie gătiţi calea Domnului, drepte faceţi căile Lui» (Isaia capit.40, 3). Chiar Mântuitorul, vorbindu-le popoarelor despre Sfântul Ioan, citează din profeţia lui Miheea, care trăise în urmă cu 400 de ani şi spunea: «El este acela despre care s-a scris: Iată, eu trimit înaintea feţei Tale pe îngerul meu, care îţi va pregăti calea înaintea Ta» (Matei capit.11, 11). Când au căzut sorţii ca să tămâieze Zaharia în templul Domnului şi oamenii erau afară, i se arată îngerul Domnului, care-i zise: «Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta Elisabeta va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. El va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de duh sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor» (Luca 1, 13-15). Cu toate că Zaharia preotul se îndoieşte de adevărul celor vestite, din cauza bâtrâneţei şi pentru că Elisabeta soţia lui era stearpă, pentru această neîncredere Zaharia va fi pedepsit: «Eu sunt Gavriil care stau înaintea lui Dumnezeu şi am fost trimis să-ţi aduc această veste bună şi, iată, vei fi mut şi nu vei mai vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintelor mele care se vor împlini la vremea lor» (Luca 1, 19). Ca urmare, limba preotului Zaharia s-a dezlegat după nouă luni, adică la naşterea pruncului său, mai precis, la tăierea împrejur a opta zi, când cerând o tăbliţă, a scris numele dat pruncului şi «Ioan», va fi numele lui. Dar până atunci, un alt fapt minunat rezultă din spusa îngerului, că Ioan avea să fie «plin de Duh Sfânt încă din pântecele maicii sale», şi anume: îndată ce Sfânta Fecioară a primit Bunavestire de la acelaşi Arhanghel Gavriil care i-a adresat cuvintele: «Iată şi rudenia ta, Elisabeta a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, ea căreia i se zicea stearpă este acum în a şasea lună, căci nimic nu este cu neputinţă înaintea lui Dumnezeu» (Luca 1, 36), iar, după cum istoriseşte Sfânta Evanghelie, atunci când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, a săltat pruncul cu mare bucurie în pântecele ei «Şi s-a umplut de Duh Sfânt Elisabeta şi a strigat cu glas mare: «Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău şi de unde mie cinstea aceasta ca să vină la mine Maica Domnului meu, căci, iată, când ajunse la urechile mele glasul închinării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie» (Luca 1, 41). Deci, Sfântul Ioan Botezătorul, în pântecele maicii sale fiind, recunoaşte pe Mântuitorul, cel de curând întrupat în Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, iar Sfânta Elisabeta, fiind inspirată de Sfântul Duh, grăieşte oarecum: „Tu eşti Maica Domnului, iar eu maica omului, tu Maica Stăpânului, eu maica robului, tu Maica împăratului, eu maica ostaşului, tu Maica Dătătorului legii, eu a împlinitorului legii, de unde pentru mine atâta cinste ca să vii tu la mine?!”. În încheiere, să spunem că învăţăturile Sfântului Ioan Botezătorul pot servi şi astăzi spre îndrumare, iar, exemplul virtuţilor sale, viaţa şi predica lui despre pocăinţă pot să înfrângă egoismul, trufia, luxul, linguşirea şi alte patimi care înjosesc firea noastră.
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj