În noaptea sfântă a Naşterii Domnului, ştim că îngerul a vestit păstorilor, iar, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit magii din lunga lor călătorie, spre a lăsa, lângă copilul sărac, daruri împărătești: aur, smirnă și tămâie. Deci, aurul se oferă regilor, împăraților în semn de prețuire și de respect față de demnitatea înaltă, tămâia este adusă ca unui mare preot, ca unui mare arhiereu, iar, Iisus Hristos Domnul întrunește și demnitatea de arhiereu, mai ales că tămâia, aşa cum se știe din vechime, era folosită la servicii religioase la templul din Ierusalim şi se folosea la sinagogi. Smirna era folosită în ritualurile de înmormântare, deoarece, cu smirnă și cu alte mirodenii erau îmbălsămați morții înainte de a fi puși în mormânt, iar, ca urmare, smirna adusă de magi simboliza moartea și jertfa Domnului Iisus pentru întreaga omenire. Să fim bine înţeleşi, aceste daruri ale Magilor sunt doar niște simboluri ale darurilor pe care le-a făcut Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său în lume, însă, aspectul dramatic a fost atunci când Irod tiranul a trimis oștile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos! Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu și a spus lui Iosif: ,,Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Lui și fugi în Egipt (…), fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă”, şi Iosif a luat pe Pruncul Iisus și pe Maica Domnului și s-au dus în Egipt (Matei 2, 13-14). În tirania lui, Irod, vrând să-L găsească și să-L omoare pe Pruncul Iisus, s-a făcut ucigașul a paisprezece mii de prunci nevinovați, pe care Biserica îi pomenește ca pe cei dintâi mucenici, pe 29 decembrie. Dar, Pruncul Iisus a fost păzit în Egipt până la moartea lui Irod, apoi, prin îndemn de la înger, Iosif s-a întors în pământul lui Israel, dar a mers să locuiască în Nazaret. Aşadar, acestui Prunc venit spre mântuirea noastră, lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, să ne închinăm și noi și să-I aducem ca dar viața noastră trăită după sfintele Lui porunci. În acest fel, Hristos devine darul veșnic făcut nouă de Dumnezeu, iar acest dar vine în lume aducând multe alte daruri spre iertarea păcatelor, spre biruirea morții, vindecarea bolnavilor, învierea morților și nenumărate alte binefaceri despre care ne vorbesc sfinții Evangheliști. De aceea, cu ocazia Crăciunului, înainte de a aștepta daruri, a trebuit ca noi să fim primii care dăruim, considerând darul, ca manifestare a dragostei frățești care face ca starea noastră de bucurie să nu rămână doar pentru sine, ci să se răspândească și la ceilalți. Bucuria Crăciunului s-a simţit cel mai bine în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Liturghia este slujba la care îngerii slujesc în chip nevăzut cu preoții jertfa cea fără de sânge, iar ei au fost cei care au răspândit în lume bucuria nașterii cântând primul colind ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire” și au anunțat bucuria Nașterii Domnului păstorilor din jurul Betleemului: ,,Iată vă binevestesc vouă bucurie mare că vi s-a născut Mântuitor, care este Hristos Domnul”, ceea ce a însemnat că participarea la Liturghia din ziua praznicului a constituit împărtășirea aceleiași bucurii pe care îngerii au avut-o la Nașterea Pruncului Sfânt. După marele Praznic al Nașterii Domnului, să-L rugăm pe Dumnezeu să facă din casa noastră peșteră, iar din sufletul nostru iesle în care să se nască mereu Pruncul Sfânt, care cu harul Preasfântului Duh să aducă bucurie și pace în casele noastre. Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei şi a fost o bună ocazie când s-au reunit părinți, copii și nepoți, cu alte cuvinte, Crăciunul este momentul care unește familiile. La sărbătoarea Crăciunului am prăznuit taina Nașterii Pruncului Iisus Hristos din Fecioara Maria și, prin aceasta, taina binecuvântării părinților și a copiilor! Familia este coroana creației și locul sau mediul în care omul începe să înțeleagă taina iubirii și a binecuvântării părintești a lui Dumnezeu pentru oameni. Familia a ocupat întotdeauna un loc central în învățătura creștină, reprezentând cadrul intim cel mai de preț pentru cultivarea iubirii conjugale, părintești, filiale și frățești. ,,Familia este binecuvântare și icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spațiu sacru al lucrării harului Preasfintei Treimi orientat spre viață și iubire eternă” a precizat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în pastorala intitulată ,,Nașterea Domnului – Binecuvântarea părinților și a copiilor”, iar, bucuria trăită de Crăciun trebuie să rămână ca o manifestare a dragostei între oameni după modelul dat nouă de Dumnezeu, dragoste care se exprimă şi prin gestul de a face daruri celor dragi, iar, făcând aceasta, fiecare om Îl imită pe Dumnezeu Tatăl, Care a făcut primul și cel mai mare Dar omenirii: Pruncul Mântuitor Iisus Hristos!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
