Orice rugăciune este ca călătorie în care, după ce părăsim locul populat, mai suntem încă plini de trăirile, amintirile şi impresiile de mai înainte, iar, apoi, treptat, acestea dispar, până când în noi nu mai rămâne nimic în afara năzuinţei spre scopul drumului nostru către Dumnezeu! Iată motivul pentru care am citit «Canonul de Pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul» în Prima Săptămână a Postului şi Denia Canonului Mare acum două zile, deoarece, cu ocazia aceasta, ne gândim pentru ultima oară la noi înşine, scuturăm pentru ultima oară praful de pe picioarele noastre şi ne aducem aminte de întâmplările anilor anteriori. Înainte de a ajunge la Sfânta Înviere, când ne aducem aminte că Dumnezeu a biruit, că a venit şi a adus adevărul în lume, că a adus viaţă, şi viaţă cu belşug, bucurie şi iubire, pentru această dată ne adresăm unii altora pentru a ne cere iertare: ,,Eliberează-mă de legăturile împletite de nevrednicia mea. De legăturile împletite din faptele mele păcătoase şi din nepăsarea mea, de cele pe care ni le-am făcut reciproc”, dar şi pentru cele pe care nu le-am făcut, dar care ar fi putut să aducă atâta bucurie, atâta nădejde şi să arate că suntem vrednici de credinţa lui Dumnezeu în noi. De aceea, în decursul următoarei săptămâni, ne vom cerceta pe noi înşine pentru ultima oară, ne vom privi în ochi şi ne vom împăca, mai ales cu noi înşine, ca slujitori ai altarului, iar, pacea şi împăcarea nu înseamnă că au dispărut problemele. Hristos a venit în lume ca să o împace cu Sine, iar în Sine cu Dumnezeu, noi ştim care este preţul iertării Sale! Neajutorat, vulnerabil şi lipsit de ocrotire, S-a dat pe Sine în mâinile noastre, spunând: ,,Faceţi cu Mine ce vreţi. Iar când veţi săvârşi ultimul rău posibil, veţi vedea că iubirea Mea nu s-a clintit. Ea a fost bucurie, ea a fost durere pătrunzătoare, dar a rămas întotdeauna numai iubire”! Acesta este un exemplu pe care putem şi pe care trebuie să-L urmăm, dacă vrem să fim ai Mântuitorului Hristos. De aceea, iertarea se oferă în momentul în care ne spunem reciproc: „Ştiu cât eşti de plăpând şi cât de adânc mă vei răni, dar întrucât şi eu sunt rănit şi sunt o victimă, uneori vinovată, alteori nu, pot, din adâncul durerii, suferinţei şi ruşinii mele, să mă întorc către Dumnezeu să-I spun: «Doamne, iartă-l, Că nu ştie ce face! Numai dacă ar şti omul, cât de mult rănesc cuvintele, numai dacă ar înţelege câtă distrugere aduce în faţa mea, nu ar fi făcut răul acesta. Dar este orb, nu s-a maturizat încă şi este plăpând. Eu însă il primesc şi îl voi purta pe el sau pe ea precum işi duce păstorul cel bun oaia pierdută. Căci noi toţi suntem oile pierdute ale turmei lui Hristos. Şi îl voi purta pe aproapele meu pe umeri, precum Hristos a dus Crucea, până la moarte, până la iubirea răstignită, când ne-a fost dată toată puterea iertării», prin aceste cuvinte, spuse ca o rigăciune, Îl vom avea mai aproape şi mai înlăuntrul nostru pe Dumnezeu! Iar, în timp ce o vom face, nu vom mai auzi cântarea de pocăinţă, ci, de departe, ne va lua prin surprindere cântarea Învierii, care va spori în intensitate la jumătatea drumului, când va sosi clipa închinării la Sfânta Cruce, iar apoi va umple toată biserica de Lumină şi lumea întreagă în noaptea în care Hristos a înviat, dobândind biruinţa! Fraților, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Vremea aşteptării e plină de emoţie, ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii, să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte! Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume proapete! Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă, să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade păcatul, dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să vină la biserică! În Duminica a cincea din Post, vă aşteptăm cu drag la Biserica de parohie cu hramul «Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan» de la Budieni, comuna Scoarţa, la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, după după oficierea Sfintei Liturghii!
Preot Paroh, Ilie Florin CHIŞAMERA, Parohia Budieni, com. Scoarţa
