Toate ale praznicului: Ap. Fapte 1, 1-8; Ev. Ioan 1, 1-17
,,Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră”!
Învierea Domnului sau Sărbătoarea Paştilor, pentru creştini semnifică trecerea de la moarte la viaţă a lui Iisus Hristos, constituind prima Sărbătoare din istoria Bisericii şi centrul tuturor celorlalte sărbători care s-au adăugat în timp! Să nu uităm că Paştele nostru creştin, sfinţit prin jertfa Crucii şi prin bucuria Învierii Domnului, a fost, este şi va fi cea mai Sfântă zi a neamului nostru românesc! Marea Sărbătoare a Învierii Domnului, numită în popor «Paşte», antrenează un ciclu de sărbători cu dată schimbătoare, dar şi nenumărate repere, fiindcă ne arată că Adevărul nu poate fi îngropat, ci, iese la Lumină!
„Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu”!
În Sfânta și Marea Vineri am prăznuit sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin scuipările, lovirile peste față, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița și înainte de toate Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru mântuirea noastră, când s-a făcut pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu Domnul! Iisus Hristos, nu numai ca împărat al lui Israel, ci și al întregii lumi şi este important să ştim că la moartea Sa pe Sfânta Cruce, întunecarea soarelui în ceasul al treilea și în miezul zilei, cutremurarea pământului, despicarea pietrelor care au mustrat învârtoșarea inimii iudeilor, învierea multor trupuri, sfâșierea în două a catapetesmei Templului, toate acestea însemnau Marea Jertfă a Fiului Lui Dumnezeu! Lângă Crucea răstignirii stătea numai Mama Lui și sora ei, Maria lui Cleopa, dar, mai era și Ioan, iubitul Său ucenic! Se spune că Ioan, fiind de față atunci, a strâns din coasta curgătoare de viață într-un vas preasfântul și dumnezeiescul Sânge. După ce s-au săvârșit aceste fapte mai presus de fire, pe înserate, Iosif din Arimateea, ucenic al Lui la început, care se ascunsese ca și ceilalți, s-a dus cu îndrăzneală la Pilat, pe care-l cunoștea, și i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat i-a îngăduit să-L ia, pentru că Iosif, pogorându-L de pe Cruce, L-a dat jos cu multă evlavie. Iar, pe când se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme din smirnă și aloe, L-au înfășurat în giulgiuri și L-au îngropat în apropiere în mormântul tăiat în piatră a lui Iosif din Arimateea, unde nu mai fusese îngropat nimeni înainte şi s-a făcut astfel, atunci când a Înviat Iisus Hristos.
,,Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”)
În Sfânta și Marea Sâmbătă, am prăznuit îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică! Deci, prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezuma conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, fiindcă, cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec celelalte zile, iar mai mare decât acestea a fost Săptămâna Mare, în care s-au săvârșit minunile mai presus de fire și faptele îndumnezeite ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Să nu uităm că în această zi Cuvântul Lui Dumnezeu este cu trupul Său în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară în iad, iar, dacă Sufletul a fost despărțit prin moarte de Trup și a fost dat în mâinile Tatălui, Cel Care I-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut, sângele Lui a fost prețul de răscumpărare pentru noi, oamenii! Domnul nostru Iisus Hristos a odihnit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul! Într-un chip mai presus de fire, ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul şi Este pretutindeni, pentru că Dumnezeirea n-a suferit nimic pierzător în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce! Trupul Domnului n-a suferit nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri, ca o nimicire desăvârșită a mădularelor, pentru că Iosif, coborând de pe Cruce Sfântul Trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului!
„Hristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”.
Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este și rămâne o Taină şi oricât am vorbi noi despre Învierea Domnului Hristos, nu putem ajunge la o înțelegere deplină, mai ales că este o alcătuire între catavasiile Crucii în care Învierea este prezentată expres prin cea mai presus de lume Înviere a lui Hristos Dumnezeu, adică, ceva care e mai presus de ceea ce putem noi tâlcui cu puterile firii, pentru că nu ajungem niciodată să înțelegem Învierea Mântuitorului, care este mai presus de fire! Noaptea Învierii transformă întunericul în lumină, mormântul în Cer şi moartea în viaţă veşnică, deoarece, Hristos-Paştele Cel Sfânt ne sfinţeşte pe toţi şi ne umple sufletul de bucurie! Învățătura despre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinței creștine: ,,Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră”, spune Apostolul Pavel (Corinteni 15,17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi și a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte și a treia zi a Înviat din morți! Învățătura ortodoxă despre Învierea Domnului nu este separată de întreaga lucrare de răscumpărare, de ridicare a omului din îndepărtarea sa de Dumnezeu! În acest fel, ea nu trebuie separată nici de răstignirea și moartea Sa pe Cruce, astfel ca lucrarea de răscumpărare ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său întrupat să fie conştientizată pe deplin! Învierea Lui Hristos din morţi, minunea minunilor, înseamnă un prilej de mare bucurie, deoarece a fost biruită pentru totdeauna puterea morţii, au fost sfărmate porţile iadului şi au fost deschise uşile raiului. Însă, mai presus ca acestea, prin Învierea Sa, Mântuitorul ne-a dat posibilitatea de a fi vii în veşnicie, întrucât, prin Învierea Sa, ne-a trecut din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, înzestrându-ne cu putere biruitoare, ca să doborâm toată puterea celui rău! Măreaţa şi Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului, constituie o zi triumfătoare în care mergem plini de viață în Hristos, pentru că nici o bucurie nu poate înlocui bucuria Pascală, nici o biruinţă nu se poate compara cu biruinţa Învierii asupra morţii şi, nici o altă sărbătoare nu se poate asemăna cu Învierea Domnului, de aceea o asemenea Sfântă Zi este Împărăteasă și Doamnă, Praznic al praznicelor și Sărbătoare a sărbătorilor!
Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
Astăzi, 23 aprilie, în întreaga lme creştină este marcată Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai preţuiţi şi mai veneraţi apărători ai ceştinismului, un curajos şi viteaz conducător de oşti, cel care şi-a păstrat credinţa în Dumnezeu înaintea împăratului Diocleţian, jertfindu-se cu preţul vieţii sale! Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia (Turcia de astăzi), în jurul anului 270, din părinţi creştini, tatăl său fiind general roman iar mama palestiniană. A avut parte de o educaţie aleasă, fiind o fire bună, cinstită şi credincioasă, dovedindu-şi vitejia în războaie. Cu milostenie, decide să-şi împartă toată averea săracilor, apoi îşi declară public credinţa creştină, chiar în cadrul sfatului stăpânitorilor romani, în faţa împăratului Diocleţian. Drept consecinţă, el a fost închis şi torturat în cele mai cumplite moduri: a fost împuns cu suliţa, a fost pus pe roată, a fost aruncat într-o groapă plină cu var sau bătut cu vine de bou, i s-au pus lespezi de piatră pe piept dar, prin darul lui Dumnezeu, a scăpat nevătămat din toate aceste încercări, refuzând să-şi schimbe credinţa, chiar, a făcut o mare minune, înviind un om din morţi. În fine, Sfântul Mare Muc. Gheorghe este şi patron spiritual şi mare ocrotitor al Armatei Române!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
