După ani în care românii au privit neputincioși cum ratele le cresc de la o lună la alta, apare, în sfârșit, o veste bună: indicele IRCC scade la 5,58%. Nu este o prăbușire spectaculoasă, dar este primul semnal clar că presiunea dobânzilor începe să cedeze.
Pentru milioane de români cu credite în lei, această scădere înseamnă ceva concret: rate ușor mai mici, o gură de oxigen într-un buget deja sufocat de inflație. IRCC, care reflectă costul real al banilor din piața interbancară, coborâse deja de la 6,06% la 5,68%, iar noul nivel confirmă tendința de relaxare.
La prima vedere, pare începutul unei normalizări. Inflația a scăzut față de vârfurile din 2022–2023, iar acest lucru permite BNR să reducă, treptat, presiunea monetară. În mod firesc, dobânzile urmează acest trend, cu un decalaj de câteva luni.
Dar aici apare întrebarea esențială: cât de solidă este această scădere? Pentru că, dincolo de cifrele optimiste, realitatea economică rămâne fragilă. România continuă să aibă un deficit bugetar ridicat, o economie dependentă de consum și o vulnerabilitate majoră la șocuri externe. Iar cel mai periculos dintre acestea se vede deja la orizont: prețul petrolului.
O creștere de doar 10% a prețului petrolului poate adăuga aproximativ 0,3 puncte procentuale la inflație. Pare puțin, dar într-un echilibru fragil, este suficient pentru a schimba direcția. Inflația mai mare înseamnă dobânzi mai mari sau, în cel mai bun caz, stagnare. Cu alte cuvinte, exact ceea ce ar putea opri scăderea IRCC.
Aici se rupe, de fapt, entuziasmul. Pentru că această ieftinire a creditului nu vine dintr-o economie puternică, ci dintr-un context temporar favorabil. Nu este rezultatul unei reforme structurale, ci al unei relaxări prudente, atent calibrate de BNR.
Mai mult, IRCC rămâne la un nivel istoric ridicat. Să nu uităm: acum câțiva ani era sub 2%. Astăzi, chiar și după scădere, este de peste două ori mai mare. Asta înseamnă că povara reală asupra debitorilor rămâne semnificativă. De aceea, optimismul trebuie temperat. Da, este o veste bună. Da, românii vor simți o ușoară ușurare. Dar nu, nu este începutul unei perioade de dobânzi mici și credit ieftin.
Cel mai probabil, asistăm la un „foc de paie” – o perioadă scurtă de respiro într-un peisaj economic încă tensionat. Orice șoc extern, orice derapaj fiscal sau orice reaprindere a inflației poate întoarce rapid trendul.
Concluzia este simplă: IRCC scade, dar incertitudinea rămâne. Iar într-o economie fragilă, veștile bune nu sunt niciodată definitive.
Dragoș Ionică
