Unul dintre cele mai complicate și controversate litigii din istoria recentă a Complexului Energetic Oltenia ajunge într-un punct de cotitură după aproape șase ani de dispute, rapoarte de control, interpretări juridice divergente și decizii contradictorii ale instanțelor. Inițiat în 2020, pe baza constatărilor Corpului de Control al Ministerului Energiei privind modul de achiziție a gazelor naturale și presupusul prejudiciu rezultat din diferențele de preț dintre ofertele Tinmar Gaz și contractul ulterior negociat, dosarul a fost, initial, respins în totalitate de Tribunalul Gorj, care a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale și că nu există legătură de cauzalitate între deciziile conducerii CEO și prejudiciul invocat. Curtea de Apel Craiova a schimbat însă radical această perspectivă, admițând apelul companiei și stabilind că o parte dintre foștii membri ai Directoratului și Consiliului de Supraveghere trebuie să răspundă în solidar pentru prejudiciul de peste 4,3 milioane lei, în timp ce alții rămân exonerați, menținând astfel o fractură de logică juridică profundă în interiorul aceluiași dosar. Decizia vine pe fondul unui context paradoxalîn care CEO colaborează astăzi cu grupul economic din care face parte și Tinmar, compania aflată în centrul disputei inițiale, în timp ce raportul de control care a declanșat litigiul a stat și la baza unor schimbări majore în conducerea societății.
Două instanțe, două interpretări
În 2023, Tribunalul Gorj respinsese acțiunea CEO în bloc, adică și pentru cei din componența Directoratului și pentru cei șapte supraveghetori, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale și că nu există o legătură de cauzalitate între modul în care membrii Directoratului și-au exercitat mandatul și desfășurarea procedurii de achiziție finalizate prin Acordul-cadru nr. 3078/01.09.2017. Instanța nota explicit că ,,nu există o legătură de cauzalitate între modul în care pârâții și-au exercitat mandatul și modul de desfășurare a procedurii”, respingând astfel cererea CEO ca neîntemeiată.
Această concluzie a fost menținută doar partial, zilele trecute, de Curtea de Apel Craiova. Pentru doi dintre membrii Directoratului, Ovidiu Bălăcescu și Dan Vasile, soluția inițială a fost menținută, iar CEO a fost obligată să le achite cheltuielile de judecată, în cuantum de 25.335 de lei, respectiv 13.900 de lei.
Pentru ceilalți însă, Curtea a schimbat radical direcția! Antonie Daniel, Popescu Adriana Luminița și moștenitorii lui Sorinel Boza, alături de mai mulți membri ai Consiliului de Supraveghere, au fost obligați în solidar la plata prejudiciului de 4.325.517 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată în valoare de 70.390 de lei. Astfel, același dosar produce două realități juridice distincte: unii sunt exonerați complet, alții sunt considerați responsabili pentru întregul prejudiciu, deși faptele analizate sunt identice. Diferența o face interpretarea instanței de apel asupra obligațiilor de diligență, loialitate și prudență prevăzute în contractele de mandat și în Legea 31/1990.
Compania aflată în centrul litigiului, partener strategic al CEO
Ceea ce amplifică absurdul acestui dosar este contextul economic actual. Prejudiciul imputat provine din diferențele de preț dintre ofertele Tinmar Gaz și contractul negociat ulterior. Concret, contractul de furnizare de gaze dintre Tinmar Gaz și CEO a fost oprit pentru că furnizorul a atenţionat că, din cauza scumpirii gazelor în piaţă, nu mai poate continua cu acel preţ mic. Ca atare, CEO a reziliat contractul, a executat garanţia furnizorului şi achiziţionat gaze de pe bursă, tot de la Tinmar, dar la un preţ mai mare decât cel din vechiul contract, însă mic mic decât cel solicitat de furnizor înaintea denunțării contractului. Astăzi, însă, CEO este asociat cu Tinmar Energy, companie din același grup economic cu Tinmar Gaz, pentru dezvoltarea a patru parcuri fotovoltaice și a proiectului CCGT Turceni, investiții strategice pentru tranziția energetică a CEO, parte a Planului de restructurare. În acest context, raportul Corpului de Control al Ministerului Energiei, care a stabilit prejudiciul și a recomandat acțiunea în instanță, întocmit la presiuni politice locale, în vremea în care Toma Petcu (ALDE) deținea portofoliul de ministru, a devenit elementul central al unui lanț de consecințe. Raportul a fost folosit, ulterior și de Virgil Popescu, atunci când a devenit ministrul Energiei și a cerut revocarea lui Sorinel Boza.
Un dosar care lasă urme
Decizia Curții de Apel Craiova nu închide doar un litigiu, ci redeschide discuția despre modul în care sunt evaluate deciziile manageriale în companiile de stat, despre limitele răspunderii civile și despre rolul rapoartelor administrative în declanșarea unor procese cu impact major.
Faptul că aceeași acțiune produce o sentință diferită pentru cei din Directorat și CS, în timp ce compania energetică colaborează astăzi cu grupul economic aflat în centrul disputei, conturează un paradox greu de ignorat. Însă cea mai apăsătoare parte a hotărârii este aceea în care soția și copiii lui Sorinel Boza, fostul președinte al Directoratului CEO, decedat în urmă cu doi ani, sunt obligați să achite suma în calitate de moștenitori. În motivarea instanței apare explicit: ,,Obligă pârâții (sunt enumerate numele soției și cele ale copiilor – n.r), în calitate de moștenitori ai pârâtului decedat Boza Sorinel-Gheorghe, în solidar, la plata (…) sumei de 4.325.517,30 lei”. O frază care, prin greutatea ei, depășește cadrul juridic și intră în zona moralului, a eticului și a absurdului.
Faptul că urmașii unui om decedat sunt împinși să plătească câteva zeci de mii de lei pentru decizii manageriale interpretate diferit de două instanțe ridică întrebări cel puțin incomode despre limitele responsabilității și despre modul în care o companie a statului, prin personaje impuse dubios la conducerea lor, aleg să își regleze conturile.
Claudiu Matei
