Despre importanța Istoriei Neamului Românesc, marele nostru savant, Academicianul Ioan Lupaș, scria în 1929:
,,Însemnătatea Istoriei Naționale este mai presus de orice îndoială. Ea ne dă posibilitatea cunoașterii integrale a vieții neamului nostru cu toate înfățișările-i felurite, rezultate dintr-un proces istoric. Elementele care au contribuit la desfășurarea acestui proces n-au dispărut în mormântul trecutului, ci multe din ele își continuă acțiunea determinându-l și în prezent…
Viața poporului român, avându-și rădăcinile adânc înfipte în pământul strămoșesc al Daciei de odinioară și ramurile înălțate spre cerul Patriei întregite, pentru a-i cunoaște prezentul și a-i înțelege năzuințele spre un viitor de progres și de continuă ascensiune trebuie să-i cercetăm cu sârguință trecutul. Icoana lui cheamă atențiunea tuturor celor cari doresc să-și cunoască temeinic țara și neamul… Istoria Națională ne va ajuta deci să cunoaștem și să iubim trecutul, să înțelegem prezentul și să credem în viitorul României întregite’’.
Unitatea de neam se întemeiază pe originea noastră comună, pe unitatea de credință, de limbă, de tradiție și de
teritoriu. Conștiința de neam este înțelegerea și simțirea faptului că facem parte din marea familie a neamului românesc.
Se știe că unirea face puterea. Fără unirea deplină, în cuget, în simțiri și fapte, nici un neam nu poate rezista valurilor uriașe ale istoriei actuale când s-au redeschis poftele unora de reîmpărțire a lumii.
Poporul român, națiunea română și-a dorit în permanență unitatea Pământului străbun și Neamului care l-a locuit dintotdeauna. Niciodată n-a pornit să cotropească pe nimeni. Dar continuu și-a apărat pământul și propria ființă împotriva celor care au râvnit la teritoriul Vechii Dacii.
Nu trebuie să uităm că România a pierdut de-a lungul istoriei teritorii importante, fie în diverse războaie, fie din cauza conjuncturilor nefavorabile ori a politicilor neînțelepte duse de unii conducători nevrednici: două județe în sudul Dobrogei, trei județe în sudul Basarabiei, Basarabia toată în 1812, două județe și jumătate în nordul Bucovinei, o jumătate de județ peste Tisa în nordul Maramureșului, Banatul Sârbesc, ca să nu mai vorbim de hotarele între care se întindea vechea Dacie. De altfel și astăzi suntem despărțiți prin ,,voința’’ mai marilor lumii.
Dușmanii neamului românesc au atacat în diverse chipuri acest neam de-a lungul istoriei și încă o mai fac și astăzi. Iată de ce este necesară cunoașterea istoriei neamului românesc, pentru a argumenta drepturile neamului românesc asupra acestui teritoriu. Aceste lucruri trebuie transmise în special tineretului, școala fiind locul în care trebuie să se cultive în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. Patriotismul este dragostea și respectul față
de înaintașii noștri, voievozi, eroi și martiri care și-au dat viața pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. A fi patriot
înseamnă a fi iubitor de patrie, iar ,,patrie’’ vine de la cuvântul latinesc ,,pater, patrum’’, care înseamnă ,,țara părinților’’, adică PATRIA.
Nu avem dreptul să-i uităm pe Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Bogdan I, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Vodă Brâncoveanu, pe cei care au apărat cu arma în mână Pământul Sfânt al Patriei în cele două războaie mondiale, pe cei care au înfăptuit Marea Unire din 1918.
Din păcate, decidenții politici nu acționează hotărât pentru apărarea și protejarea identității ființei noastre naționale. Mulți români, în special din rândurile tineretului pleacă din țară în căutarea de locuri de muncă și mijloace de existență pentru ei și familiile lor, fiindcă în propria țară nu au unde să muncească, economia fiind distrusă după 1989. Cei plecați, pentru care țara a cheltuit cu ei ca să-i formeze, acum produc și creează în alte țări. Își cumpără case, își iau copiii cu ei, adoptă limba și cultura poporului în mijlocul căruia trăiesc. Mulți uită să mai vorbească românește. Își uită rădăcinile, ceea ce poate duce la pierderea identității etnice, lingvistice și teritoriale a neamului românesc. Și toate astea din lipsa locurilor de muncă, a unor idealuri de viitor neîmplinite în propria țară, în care românii au ajuns să nu se mai înțeleagă și să trăiască în ură și dezbinare, uitând că prin rădăcinile și tulpina existenței noastre multiseculare curge sângele strămoșilor noștri daco-geți și că pământul acesta este frământat cu osemintele eroilor neamului și a acelora care au luminat cu înțelepciune calea spre România de astăzi, pe care ne-o dorim tot mai prosperă. Locul românilor este în România. Nouă, celor de astăzi, ne revine responsabilitatea de a apăra și păstra unitatea și integritatea Pământului și Neamului Românesc. Cei plecați în țări mai frumoase, mai bogate, să nu uite că aparțin unei țări la care au râvnit mereu străinii și să o poarte mereu în inimi și suflete. Cu toții să fim mai uniți și să fim pătrunși de IDEALUL NAȚIONAL după care s-au călăuzit cei care au înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
ION FLOREA – NOVACI (7 septembrie1942 –19 decembrie 1992)
EU CUNOSC
Eu cunosc iubiți copii
Cum numiți în miez de vară
Grâul galben din câmpii:
Strămoșește, colț de Țară!
Știu că mâna mamei voastre
Ce vă-mbracă dimineața,
Peste zi cu flori albastre
Vă lumină liric viața.
Știu că mama-n zori de zi vă spune
Cum că munții-n fapt de seară
Cu izvoarele în spume
Sunt un colț fertil de Țară
Și că bolta cea albastră
Fără nori în miez de vară
E privirea ei și-a voastră
Ce se-ntinde peste Țară.
Tot ce cântă, tot ce mișcă,
Tot ce freamătă și zboară,
Fie fluier, fie trișcă,
Se numește colț de Țară.
Brazii, casele frumoase
Printre dealuri risipite
Și pădurile făloase
Și cirezile de vite
Strânse toate la un loc
Țară le numim în cor
Și-i urăm deplin noroc
Și acum și-n viitor.
Chiar Gilortului ce zboară
Printre șolduri de Carpați,
Dregi copii, să-i ziceți Țară
Străjuită de bărbați
Ca stejarii de vânjoși
Precum cremenea roșcată,
Gospodari, ce-s bucuroși
Fiindcă Patria-i bogată.
Dragi copii, priviți acum
De pe plaiuri în Parâng
Cum în torină duium
Miorițele se strâng,
Cum ciobanii stând pe țoale
Zic din fluiere nedei,
Cum vâltanii dau târcoale
La mioare și la miei.
Hore mândre-n sărbători
Se rotesc cu-nflăcărare
Și-un Drapel cu trei culori
Se înalță către soare
Strajă stând, iubiți copii,
Păcii sfinte, propășirii,
Holdelor de pe câmpii
Și luminii și iubirii.
Peste vârfete de munți
Se înalță toamna-n zori,
De la crame, de la nunți,
Chiote în ritm de hori.
Limpezi apele în care
Vă scăldați copilăria
Plimbă lebede de soare
Peste toată România.
Ia priviți regalii cerbi
Cum se plimbă prin poiene
Unde dorm pe flori și ierbi
Ilenuțele gorjene.
Țara noastră este mare
Și cu ea noi ne mândrim
Preamărind-o cu ardoare
Când muncim și când iubim.
Învățați copiii mei
Ce înseamnă Omenia,
Albul crud din ghiocei
Ceru-albastru, România!
(Din volumul Zborul păsării de argint, Editura MĂIASTRA Târgu Jiu, 2022)
