La dezordinea zilei – Vârsta de pensionare – la mulţi ani!

Acţionând după un model hei-rupist, şi nu de ieri – de azi, guvernanţii epocii de piatră a democraţiei româneşti s-au aruncat în remodelarea structurală a României, a românilor şi a românescului, la plesneală, cam ca la pescuit de păstrăvi – arunci momeala aşa ca să vadă înotătorul şi apoi o laşi oleacă în şuvoi. Se prinde, e bine. Nu se prinde, nici o problemă, se ajustează decizia sau se schimbă. Vezi proiectul Prima casă, vezi decizia despre pensionarii – angajaţi, vezi … ş.a.m.d., de fapt mai aproape, vezi ultima râmă aruncată în apele tulburi ale societăţii: “Guvernul a decis să egalizeze vârsta de pensionare a femeilor şi bărbaţilor până în 2030, gradual, de la 60 de ani până la 65 de ani, între 2014 şi 2030”.

Nu comentăm urmările, dar putem deduce faptul că aceasta reprezintă culmea revoluţiei feministe. Au vrut egalitate, egalitate au avut. Închipuiţi-vă dialoguri de genul: “Sărut mâna bunică, mai ai mult până la pensie ? De, mă nepoate, depinde la ce te referi!? Dacă mă gândesc la sănătate, n-aş mai avea, Dar dacă este să calculăm după decizia Guvernului nu ştiu dacă o mai apuc!” Şi adăugaţi la acest episod un crâmpei statistic referitor la România, ţara cu cea mai scurtă speranţă de viaţă pentru femei, aceasta fiind de 75 de ani, faţă de 84 de ani în Spania. În timp ce la bărbaţi speranţa de viaţă, la români este printre cele mai scurte în Europa, de 68.2 de ani, faţă de 78.4 de ani în Suedia, aşa cum arată un raport publicat de Comisia Europeană. Numărul total al pensionarilor din România era de 5,513 milioane în luna iunie, potrivit datelor Ministerului Muncii.

Nu înţeleg ce se urmăreşte? Cumva stoparea creşterii numărului de pensionari prin sporirea numărului care nu mai apucă acest drept pentru care au contribuit o viaţă întreagă, pentru că în ceea ce priveşte ridicarea nivelului de trai, condiţiile de existenţă sunt din ce în ce mai precare, luând în discuţie aici numărul tot mai mare de oameni aflaţi la pragul de sărăcie, care atrage după sine starea de sănătate. Prin martie, anul acesta, apăruse un studiu realizat de Banca Mondială, care făcea o radiografie a sistemelor de pensii ale ţărilor din centrul, estul şi sudul Europei. Rezulta că, din proiecţiile financiare pe termen lung, şi dacă se menţine rata de înlocuire a salariului prin pensie la nivelele actuale, în absenţa altor reforme structurale şi în condiţiile îmbătrânirii populaţiei, sustenabilitatea sistemului public de pensii nu poate fi asigurată decât prin creşterea accentuată a vârstelor de pensionare, cu bătaie spre 70 de ani.

Dacă la ceea ce am prezentat mai înainte adăugăm datele economice de acum, cele schingiuite de gripa financiară a anului 2009, nu mai putem spune decât “cu Dumnezeu, înainte”. Problema care mai rămâne este: înainte de … sau după?