În Duminica a 25-a după Rusalii, Biserica dreptmăritoare din Oltenia noastră a sărbătorit ziua de naştere a Înaltpreasfinţiei sale, Părintele Acad. Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, născut la data de 16 noiembrie 1957 în satul Spinu, din comuna Perişani (Judeţul Vâlcea), din părinții Gheorghe și Maria, cu numele de botez Ioan. În continuare, vom aminti faptul că după anii de şcoală gimnazială, a părăsit satul natal, una dintre localităţile montane vâlcene, locul unde strămoşii moşneni valahi au stropit cu sânge apărarea gliei neamului strămoşesc, după care, devenit frate la Mănăstirea Frăsinei, unde, Arhieria sa a înţeles pe deplin că mai important decât toate cele lumeşti se arată a fi întâlnirea cu Preaînaltul Dumnezeu, expresia supremă a Binelui, Adevărului şi Frumosului, valori asumate cu deplină responsabilitate și cu implicare totală, de aceea, a urmat studiile la Seminarul Teologic «Sf. Grigorie Teologul» din Craiova (1975-1980) și la Institutul Teologic Universitar din București (1981-1985), obținând titlul de licențiat în teologie, cu teza «Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa», astfel că, după terminarea facultății, în anul 1985, a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah (1986). După cursurile doctorale în specialitatea «Patrologie» la Institutul Teologic din București, cu dizertația «Politica religioasă a împăratului Iustinian», după ce timp de un an (1986-1987), a urmat cursuri de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble şi a continuat pregătirea de doctorat în specialitatea «Dogmatică» la Institutul Teologic Ortodox «Saint Serge» din Paris (1987-1990), Arhieria sa a fost apreciat ca un strălucit absolvent cu calificativul «magna cum laude», în anul 1990, pe baza susținerii tezei «La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand», sub coordonarea științifică a Pr. prof. dr. Boris Bobrinskoy, când i s-a conferit şi titlul de doctor în teologie.
Începând din anul 1991 a predat la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria culturii și civilizației bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul ,,Saint Serge” din Paris, apoi ca profesor de Teologie Dogmatică și Morală (1994-1997), profesor titular la Catedra de Teologie Dogmatică (din 1997), șef al Catedrei de Sistematico-Practice (2004-2008) și decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiași instituții (din 24 ianuarie 2008). În perioada 1999-2001, a activat pe postul de profesor de teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu. ÎPS Irineu este autorul a numeroase cărți, studii, articole și traduceri.
În perioada 2002-2005, ÎPS Irineu a urmat cursuri doctorale la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova, obținând în anul 2005 titlul de doctor în drept civil, cu teza Raportul dintre preceptele morale creștine și normele juridice, elaborată sub coordonarea științifică a Acad. Prof. Dr. Ion Dogaru și a obținut calificativul ,,magna cum laude”. După anii 1990-1991, a urmat o strălucită şi prodigioasă carieră didactică teologică, iar în anul 2008 a fost ales de către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul de Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, fiind întronizat în data de 27 iulie 2008, la Catedrala mitropolitană «Sfântul Dumitru – Izvorâtorul de mir» din Craiova, în demnitatea de Mitropolit al Olteniei, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române! Pe parcursul celor peste 17 ani de arhipăstorire mitropolitană, mărturisesc faptul că l-am însoţit şi îl mai însoţesc, atât cât îmi îngăduie sănătatea, pe Înaltpreasfinţitul Mitropolit, cu devotament şi cu mare încredere, la slujbele prilejuite de sfinţirea şi resfinţirea bisericilor din Gorj, ca şi la sărbătorirea hramurilor mănăstirilor din judeţul nostru minunat şi primitor!
În opinia Arhieriei sale, sărbătoarea la români este un complex de trăiri serioase, concrete, care sunt pătrunse chiar ontologic, legate îndeaproape de fiinţa noastră ca neam, ca naţiune, ca popor, pentru că noi ne-am născut pascal, iar, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este centrul de gravitaţie al lumii şi al cosmosului. Faptul că ne-am încreştinat încă din primele veacuri, faptul că la noi a pătruns mai uşor creştinismul se datorează predicii despre Înviere. Mântuitorul nostru Iisus Hristos cuprinde, în complementaritate, generalul şi particularul, în acelaşi timp, iar, toate cele existente sunt cuprinse în El, dar lucrează în fiecare dintre noi. Vocaţia pascală a poporului român este o vocaţie ontologică, nu e o vocaţie de suprafaţă, nu e o vocaţie evenimenţială. Fiecare om participă la Înviere, de aceea devine o bucurie faptul că la slujbă vine şi cel care n-a călcat niciodată în Biserică în timpul anului, vine şi cel care a stat toată ziua în Biserică, vine şi cel care parcurge tot Postul Naşterii Domnului!
Tot Arhieria sa consideră că atâta înţelepciune a avut Biserica nastră şi atâta spirit de convergenţă şi sinteză, încât nimeni nu s-a simţit în afara Bisericii. De aceea, noi trebuie să avem această capacitate de a explica şi pe Moş Crăciun, de a explica şi pe Sfântul Valentin, de a explica toate lucrurile acestea. Trebuie să nu lăsăm omul de astăzi, pe fratele nostru, să confunde exteriorul cu interiorul, iar, dacă lipseşte comunicarea, noi lipsim din comunicare. În familie, nu mai există comunicarea dintre soţ şi soţie, în spitale nu mai există comunicare, în şcoală nu mai există comunicare, în Biserică nu mai există comunicare duhovnicească!
În lucrările sale de o mare profunzime, celei trei puncte ale dezideratului academic se desfăşoară pe larg şi găsim foarte bine articulate principalele coordonate ale doctrinei ortodoxe despre „fundamentul Treimic al Biserici”, confirmând valoarea ei de „Trup tainic al Domnului”, mai ales că această realitate dumnezeiească susţine şi întăreşte dinamica existenţei omeneşti, care, la modul singular, ar fi pe departe depăşită şi incapabilă să susţină transcendentul în conceptele ei fundamentale! Prin urmare, putem aprecia că relaţia dintre cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi stă la baza existenţei eclesiale, mai ales că între Persoanele de o fiinţă nemărginită, iubirea este şi mişcare între Ele, şi unire între Ele, când fiecare dintre Ele Se odihnişte în Cealaltă sau în Celelalte. Tocmai acest adevăr ne arată că între Persoanele Preasfintei Treimi este cea mai desăvârşită iubire şi în acelaşi timp, cea mai mare unire, concomitentă cu infinita afirmare a fiecărei Persoane de către celelalte! Cu alte cuvinte, realitatea existenţei noastre eclesiale se hrăneşte din iubirea Preasfintei Treimi, propulsându-se mai departe spre desăvârşire într-o permanentă mişcare sfinţitoare! Am putea spune multe, foarte multe despre universul narativ gândirii teologice a Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Irineu, dar, în încheiere, vă pot spune, Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, că viața de zi cu zi este darul minunat de la Duhul Sfânt, iar, viața pământească ne pregăteşte şi ne oferă cele mai frumoase ocazii de a-L Slăvi pe Atotputernicul Stăpân, mai ales că Înaltpreasfinţia Voastră aţi ales Calea slujirii Lui Dumnezeu și a oamenilor care vă preţuiesc şi vă ascultă fiecare expunere de învăţătură duhovnicească, motiv pentru care, toţi credincioşii dreptmăritori şi mireni, cititori ai ,,GORJEANULUI”, vă iubim din suflet şi vă spunem: LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI, ARHIERIA VOASTRĂ!
Vasile GOGONEA
