Cea mai încrâncenată campanie electorală din tranziția postdecembristă (în perioada partidului unic nu exista așa ceva) a luat sfârșit la finele anului trecut.
Cum era de așteptat, s-au dezbătut prin discuții sterile fel de fel de subiecte, numai despre cultura poporului român nu s-a rostit un cuvânt…
De aici ne dăm seama că acest imperativ major al oricărei societăți, nu figurează niciodată pe agenda unui politician sau guvernant (pe buzele vreunui parlamentar n-a stat niciodată cuvântul CULTURĂ în ultimul sfert de veac al istoriei noastre).
Dacă în dictatura lui Carol II cultura română a atins cele mai înalte culmi cu germeni din perioadele de modernizare ale societății românești(anii1821, 1844,1859), epoca partidului unic a oferit doar o cultură tipică ideologiei totalitare, cu obiective specifice: crearea OMULUI NOU și imnuri închinate țării, dar mai ales celor doi conducători, fiind eliminate din creații umorul și ironia, drepturile omului, libertatea cuvântului, lipsurile comerciale, etc.
Chiar în această situație au existat și mișcări culturale de bună calitate și pe gustul populației: creația literară, teatru, cinematografia, mișcarea populară de amatori, serbările școlare și divertismentul adecvat.
Un loc de frunte în cultura regimului trecut l-au avut festivalurile naționale: Cântarea României și Cenaclul Flacăra condus de Adrian Păunescu. Din păcate cultura tranziției n-a fost în stare să le înlocuiască cu ceva mai bun!?…
Singurul semn dat de conducătorii postdecembriști l-a constituit plagiatul congreselor culturii ceaușiste care se limitau doar la cuvântarea tovarășului în primii ani ai mileniului al treilea a fost un congres al culturii…la care au cuvântat de astă dată doi tovarăși: președintele și premierul, în rest cultura de astăzi este dominată prin televiziuni de manele, divertisment ieftin și vulgar cu vedete uneori agramate și dezbrăcate, vorbe fără noimă, băieți extravaganți prin recuzită, aluzii sexuale, mondenității penibile, încondeieri politice tendențioase și grotești.
Deși, se continuă unele festivaluri, iar în unele localități s-au impus noi amprente locale, nu au reușit nici o stea sau floare după consumuri imense a sumelor de bani. Centrele culturale, continuatoare a vechilor cămine culturale, ultimele denumite „Parlamentul satului” de președintele S.U.A. Franklin Delano Roosevelt sunt inexistente, cele mai multe nu au nici măcar sedii, iar acolo unde acestea există nu sunt altceva decât clădiri pustii.
Serbările școlare de odinioară se limitează astăzi doar la pomul de iarnă cu daruri și sfârșitul de an școlar cu diplome, iar imnul național nu se mai intonează nicăieri, nu mai există formații corale, grupuri vocale, brigăzi artistice, recitatori, soliști de muzică autentică, repertoriul unor interpreți profesioniști nu cuprinde decât imnuri adresate odraslelor(cu banii și dușmanii) și calului integrați între case din bârne departe de autoturismele și vilele lor.
Un gust amar l-au lăsat dansurile și chiar cântecele unor politicieni de prim rang. Ce ar fi dacă în Parlamentul țării, locul grupului de rugăciune care i-a tămâiat pe Vosganian, David și Șova ca să-l alunge din ei pe Necuratu’…s-ar constitui un grup al înțelepților, după modelul Tempului Înțelepților din Bagdad, distrus în anul 2003 de Războiul… Cald!
Efectul traumei culturale care domină societatea românească de un sfert de veac sunt înspăimântătoare printr-o tranziție a decăderii morale totale, a afacerismului veros, a concurenței frenetice, a politicienilor și guvernanților confundați cu hoții prin arestări spectaculoase, prin subcultură și chiar incultură și zero puncte la muncă.(unde sunt muncitorii perioadei interbelice și ai regimului trecut?)
Întrucât în țara noastră nu are nimeni nevoie de cultură, cei mai mulți sunt interesați doar de sport, biserică și divertisment politic ieftin, tranziția nu ne-a oferit nici o personalitate de prim rang în politică, economie, cultură, cercetare științifică și chiar în literatură.(premiul Nobel)
Din cultură și educație sunt eliminate: morala, onestitatea, caritatea, omenia, iubirea aproapelui, etc… pentru că Zeul Monetar inundă trist în țara noastră toate cele văzute și nevăzute.
Poate că programele electorale de anul viitor vor cuprinde și proiecte privitoare la soarta culturii romane în epoca actuală.
Profesor Virgil Cercelaru, (Meritul Cultural 2012)
