În textul «Genezei», prima Carte a «Sfintei Scripturi», părintele fondator al poporului evreu a fost Avraam, despre care se spune că a venit din Ur (în Irakul de azi), pentru a se aşeza în Hebron, oraş care se afla în Canaan, ţinutul promis lui de către Dumnezeu, unde i s-a schimbat numele lui Avraam în «Tatăl popoarelor», cel care în peregrinările sale s-a întâlnit cu Melchisedec, preotul-rege al Salemului. În numele lui «El-Elyon», adică Dumnezeu «Cel Preaînalt», Salemul este prima menţionare a Ierusalimului în Sfânta Scriptură, ca fiind un sanctuar canaanean condus de preoţi-regi. Mai târziu, Dumnezeu l-a încercat pe Avraam poruncindu-i să-l sacrifice pe fiul său Isaac pe un munte din «Ţara lui Moria», fiind «Muntele Moria» sau «Muntele Templului din Ierusalim». Aşadar, Iacob, nepotul neascultător al lui Avraam, s-a folosit de un vicleşug pentru a pune mâna pe moştenirea sa, dar şi-a răscumpărat greşeala într-o încleştare cu un «străin» care s-a dovedit a fi Însuşi Dumnezeu, de unde şi noul său nume de Israel sau «cel ce se luptă cu Dumnezeu», iar, în felul acesta s-a născut poporul evreu, a cărui relaţie cu Dumnezeu avea să fie atât de frământată, mai ales că Israel a fost tatăl fondatorilor celor douăsprezece triburi care au emigrat în Egipt. Povestirile despre aşa-zişii patriarhi sunt atât de contradictorii, încât este imposibilă datarea lor din punct de vedere istoric. Merită amintit faptul că «Facerea» apare de două ori în «Geneza», mai ales că există două genealogii ale lui Adam, două povestiri despre potop, două cuceriri ale Ierusalimului, două povestiri în care Dumnezeu schimbă numele lui Iacob în Israel! Prin urmare, anacronismele sunt numeroase în condiţiile în care specialiştii sunt de părere că primele cărţi ale Bibliei au fost scrise de către diferite grupuri de autori, unul care îl evidenţia pe «El», zeul canaanean, celălalt pe «Iahve», unicul Dumnezeu al israeliţilor. Astfel, după 430 de ani, Cartea «Exodului» povesteşte că israeliţii, muncind ca sclavi pentru a construi oraşele faraonului în Egipt, reuşesc să scape miraculos de acolo cu ajutorul lui Dumnezeu, eveniment celebrat la Sărbătoarea «Paştelui evreiesc» şi sub conducerea Prorocului Moise. În timp ce rătăceau prin Sinai, Dumnezeu i-a transmis lui Moise cele «Zece Porunci», iar, dacă israeliţii trăiau şi se închinau conform acestor legi, Dumnezeu le promitea Ţara Canaanului. În fine, în momentul când Moise a vrut să ştie cine este acest Dumnezeu şi a întrebat «Care este numele tău?», el a primit un răspuns de o măreţie ce l-a lăsat fără grai: „EU SUNT CEL CE SUNT!”, un Dumnezeu fără nume, redat în ebraică sub forma «YHWH», adică «Iahve» sau Iehova, cum eronat l-au transcris creştinii mai târziu.
«Ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai slăvită decât Heruvimii…»!
Iar, dacă am început cu Avraam, părintele fondator al poporului evreu, pentru că suntem în Postul «Adormirii Maicii Domnului», Născătoarea Fiului Lui Dumnezeu Tatăl şi «fondatoarea» unei noi ere în istoria omenirii, vom prezenta în continuare portretul neasemuit al Maicii Domnului, «Ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura, care pentru prea multa curăție, a fost lăcaș ființei cele pururea veșnice», pentru că și-a dat preasfântul suflet în mâinile Fiului său pentru a ne dărui nouă, oamenilor, aleasă mijlocire şi mare milă! De această dată, ne vom opri cu ochii inimii la ceea ce a însemnat Icoana Maicii Domnului din Ierusalim, o icoană făcătoare de minuni şi considerată protectoarea Ierusalimului, de aceea este numită și «Ierusalimița» sau «Ierusalimiteanca», mai ales că Ierusalimul păstrează, după tradiție, locul casei în care s-a născut Maica Domnului, precum și locul de pe Muntele Sion, unde a locuit Sfânta Fecioară. Icoana Maicii Domnului din Ierusalim a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca după cincisprezece ani de la Înălțarea Domnului, iar, Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim, de pe Muntele Măslinilor, este unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Sfântă! Astfel, pe lângă multe alte minunate locuri, precum «Sfântul Mormânt», «Biserica Naşterii Domnului», «Biserica Înmulţirii Pâinilor şi a Peştilor», «Biserica Sfântului Arhanghel Gavriil», creştinii vin la Mormântul Maicii Domnului, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu, spre a se ruga Maicii Domnului, cu menţiunea că Biserica de pe Muntele Măslinilor se află doar în grija ortodocşilor, spre deosebire de multe alte lăcaşe de cult şi de închinare împărţite între credinţele creştine.
,,Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate mijlocirile Tale, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare faţă de noi toţi”!
Biserica ce este cunoscută sub numele de «Biserica Nouă» a Maicii Domnului («Theotokos») a fost unul dintre cele mai mari proiecte de lăcaşe sfinte ale împăratului Iustinian, însemnând cel mai mare proiect al său din Ierusalim. A fost cunoscută mai popular sub numele de «Nea», care înseamnă «nou» sau «nouă», în limba greacă. Biserica aceasta a fost amplasată pe partea de răsărit a străzii principale din Ierusalim, numită «Cardo Maximus», aproape de capătul dinspre sud, în actualul «Zid al Plângerii», dar, numai în timpurile mai recente rămăşiţele acestei mari biserici au fost descoperite de către arheologi. În Biserica ridicată la Mormântul Născătoarei de Dumnezeu din Ierusalim, Maica Domnului este reprezentată ținându-L în brațe pe Iisus Hristos, iar în unele copii este însoțită de Sfinții Apostoli și mucenici pictați pe margine. Aşa cum am amintit, Icoana Maicii Domnului din Ierusalim este o icoana făcătoare de minuni şi este considerată protectoarea Ierusalimului şi a Ţării Sfinte. Maica Domnului și Născătoarea de Dumnezeu, Preasfânta și Pururea Fecioara Maria mijloceşte pentru noi toţi de la marginile lumii şi ne îndreaptă ochii inimii şi glasul sufletului către acest preasfânt loc, la Mormântul Adormirii Sale, pentru a sărbători trecerea sufletului și a trupului ei curat de pe pământ la ceruri! Iar, o minune de la Mormântul Maicii Domnului spune foarte mult! Pentru că se coboară multe trepte de la nivelul cum e pământul până la Mormânt, cobori vreo 20 de metri sau chiar mai mult, iar, pentru că odată a plouat mult și a intrat apa şi a inundat chiar şi Icoana Maicii Domnului, sfântul odor a ieșit din rama de marmură și s-a ridicat în sus. Deci, cum urca apa, icoana se ridica singură până la geamul de sus până când s-a oprit apa. Bineînțeles, că au venit după aceea cu tot felul de pompe care au tras apa, iar, Icoana a stat în aer până ce a fost scoasă toată apa de la Mormânt, deci Maica Domnului și-a protejat Icoana. Ca ultimă precizare, Maica Domnului este în mod special cinstită și binecuvântată în chip deosebit, pentru că: ,,Întru tine, Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit”, pentru ca noi să înţelegem că Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos și Mântuitorul lumii, S-a întrupat și S-a Născut prin sângele ei curat. Pururea Fecioara Maria şi Maica Domnului este singura dintre femei care este mărită și binecuvântată de toate neamurile, după propria-i mărturie adevărată: „Că iată de acum, mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui” (Luca 1: 48-49). Cinstirea deosebită a Maicii Domnului se datorează smereniei sale fără margini, pe care Dumnezeu o iubește și o ridică, aşa cum îl iubeşte pe cel care se smerește și se face rob, urmându-L pe Dumnezeu! În concluzie, moartea fără stricăciune în trup a «izvorului vieții» a devenit o trecere de la viața pământească și stricăcioasă la cea dumnezeiască și fără de sfârşit!
Profesor Vasile GOGONEA
