Într-un dialog interesant, dar, plind de conţinut, cu Preacucernicul Părinte Cornescu Valentin Daniel, am făcut o scurtă incursiune în istoricul Mănăstirii «Sfânta Treime» şi am aflat că în decursul timpului au fost mai multe incendii care au afectat lăcaşul sfânt, începând de la anul 1662 şi continuând cu distrugerile din perioada primului război mondial, când s-a dat foc la unele anexe de la vechea biserică a mănăstirii, aşa că am ales titlul acestui articol, după o documentare atentă şi întemeiată! De altfel, Preacucernicul Părinte Cornescu Valentin Daniel a fost persoana cea mai iubită şi mai apropiată de vrednica de pomenire Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora, cel care o ducea mereu cu maşina la doctor la Bucureşti şi care a fost chemat şi i-a fost alături, atunci când Maica Marina a închis ochii la spitalul din Bucureşti.
O lavră înfloritoare şi o adevărată «şcoală» pentru mănăstirile din Gorj şi chiar din toată Oltenia!
Cred că incendiul devastator din ziua de 21 februarie 2026, nu a fost un eveniment întâmplător, tocmai când se pregătea slujba de parastas de un an de zile, pentru că de acolo de sus, din ceruri, Maica Stareţă a sesizat unele disensiuni în rândul obştei monahale, unele neînţelegeri pe care ea le-a aplanat cu măiestrie şi cu mare diplomaţie în cei 34 de ani în care a păstorit lăcaşul sfânt, după ce a fost adusă de la Mănăstirea Tismana în cinstea şi în rânduiala de stăreţie de către vrednicul de pomenire, Înaltpreasfinţitul Nestor Vornicescu! Din acest motiv, cu Voia Lui Dumnezeu, ea a făcut ca parastasul de pomenire să nu se săvârşească, fiindcă, în acest an de când ea a plecat la Domnul, multe nereguli pe care ea le-a văzut din cer, au întristat-o nespus, pentru că au nesocotit munca ei de o viaţă prin care a făcut ca Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu să devină o lavră înfloritoare şi o adevărată «şcoală» pentru mănăstirile din Gorj şi chiar din toată Oltenia! Am stat de multe ori de vorbă cu dânsa şi am realizat o serie de interviuri, mi-a relatat despre multe momente din viaţa dânsei prin care a pornit pe calea vieţii monahale, avea o mare încredere în mine, iar, acest lucru pot spune că era reciproc, am primit multe sfaturi bune de la această sfântă în devenire a Olteniei, care am certitudinea că va fi canonizată împreună cu vrednicul de pomenire, Înaltpreasfinţitul Nestor Vornicescu!
Despre Maica Stareţă Marina Gligor se pot spune multe lucruri bune!
Ştiu că la o anumită discuţie, Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora mi-a vorbit la un moment dat, aproape instantaneu, despre «blestemului focului», dar, eu credeam că se referea la războiul care are drept cauză dihonia dintre oameni, vrajba şi răutatea care îi macină pe oameni, dar, acum înţeleg mult mai bine că această dăruită şi înţeleaptă sfântă avea o viziune mai largă şi se referea şi la unele probleme spinoase care îi dezbină pe oameni şi le pervertesc viaţa în comuniune! Cred că un moment care m-a impresionat într-un mod cu totul şi cu totul deosebit a fost moartea neaşteptată a Preacuviosului Irineu Silivaşu, cu care am avut multe discuţii şi care ştiu că era foarte mâhnit de faptul că a fost luat de la Mănăstirea «Sf. Ilie Tesviteanul» de la Dobriţa, pe care o ctitorise, pentru a fi adus la Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, fiindcă îşi dorea foarte mult să fie înmormântat la Mănăstirea de la Dobriţa, pe care o avea în suflet! Chiar s-a şi supărat pe mine că nu am intervenit la Mitropolitul Olteniei, ca să-l ajut în acest sens! Dar, despre acest lucru, poate cu altă ocazie, pentru că mai am şi aici multe de spus! Despre Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora se pot spune multe lucruri bune, poate că ea va vedea din ceruri modul în care se va acţiona în comuniune şi în solidaritate pentru a se repara distrugerile cauzate de acest incendiu voit şi nevoit, dar, pentru lucru, solicit sprijinul autorităţilor locale şi judeţene, mai ales al domnului primar şi al Consiliului local al Oraşului Turceni, nu în ultimul moment, chiar şi milostenia oamenilor de bine, ca să acorde atenţie şi sprijin Maicii Stareţe Bunescu Nifona Monahia, în vederea reconstrucţiei aripii distruse a mănăstirii! Propun, de asemenea, ca în curtea mănăstirii, să se ridice un bust în bronz al Maicii Stareţe Marina Gligor Stavrofora, ca un preambul necontestabil al pregătirii canonizării sale, pentru că îndemnul cel mai de preţ al acestei sfinte dăruită credinţei strămoşeşti era ,,să facem ascultare”, când porunca vine de la Dumnezeul Cel Preaînalt!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
