Vineri, 22 august 2025, începând cu ora 10:00, la Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu Jiu au avut loc manifestări dedicate comemorării a 108 ani de la sacrificiul suprem al slt. gorjean Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofițer a Armatei României, împușcată în seara zilei de 22 august 1917, în luptele de la Mărășești, fiind declarată „Eroină Națională a României”, prin Legea nr. 65 din 8 aprilie 2021.
Evenimentul a debutat cu un ceremonial militar de întâmpinare a oficialităților Județului Gorj. La semnalul sonor „Atențiune” intonat la trompetă de domnul Feregan Tony, și pe ritmul muzicii „Marșului de întâmpinare” cântat de Fanfara „Armonia” din Târgu Jiu, târgujianca Raluca Popescu, Lt. col. de geniu, comandantul Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu“ de la Târgu Jiu, înființat la 1 august 2023, a întâmpinat pe domnul subprefect de Gorj, Aurelian Gârbaciu, însoțit de Constantina-Anca BORDUȘANU, vicepreședinte al Consiliului Județean Gorj. Domnul subprefect însoțit de doamna comandant au salutat Drapelul de Luptă al Regimentului și au trecut în revistă Garda de Onoare, au salutat militarii și au luat loc în dispozitiv alături de celelalte autorități județene și locale, reprezentanți ai partidelor politice și ai filialelor Cultul Eroilor „Regina Maria” (col. rtr. Gigi Bușe, lt. col. rtr. Ovidiu-Gabriel Ghindă, prof. Grigore Haidău, dirig. Viorica Ionescu și ing. Vasile Ionescu), și ANCMRR Gorj condusă de col. (r.) Emanuel Bărbulescu, președintele filialei.
Moderatorul acestui eveniment, profesor dr. Ionuț Viorel Bordeiași, managerul CJCPCT Gorj, a amintit că: „Astăzi se împlinesc 108 ani de la trecerea eternitate a Eroinei de la Jiu, slt. Ecaterina Teodoroiu” și a anunțat că „Manifestările vor începe în acest moment prin intonarea Imnului de Stat al României”, care a fost intonat de Fanfara „Armonia”.
După ce alaiul autorităților județene și locale a intrat în „bătătura” casei Cătălinei Toderoiu (numele de botez al Ecaterinei Teodoroiu), a urmat săvârșirea unei slujbe de pomenire, realizată de un sobor de trei preoți: Constantin Măgdoiu, fost preot militar al Garnizoanei Târgu Jiu, acum pensionar, Ciucă Robert Ștefan, preotul militar al batalionului și Vasile Buzuloiu de la Catedrala „Sfinții Voievozi” din Târgu Jiu.
Au urmat alocuțiuni evocatoare rostite de reprezentanții autorităților. Primul a fost domnul subprefect de Gorj, Aurelian Gârbaciu, care, după ce a salutat pe cei prezenți a spus: „Mă bucur să fim în această dimineață aici, la rădăcini, în locul de unde Ecaterina Teodoroiu, Eroina noastră de la Jiu, a apărut pe lume. De aici și-a luat puterea și a plecat în viață pentru că a avut un țel. Motivul pentru care ne-am adunat astăzi aici, la 108 ani de când eroina noastră a căzut în Primul Război Mondial, ne demonstrează, încă o dată, că țara asta are repere, are valori și e important ca noi cei care suntem astăzi în această călătorie să le dăm mai departe. Să le arătăm celor de lângă noi, copiilor noștri, nepoților noștri și să arătăm că se poate. Se spune că un om moare definitiv atunci când nu se mai vorbește despre el și iată eroina noastră, așa cum este firesc să se întâmple, trăiește de 108 ani de când a urcat la Domnul, în conștiința și în sufletele noastre”. La final, a urat viață lungă Batalionului 24 Infanterie „Ecaterina Teodoroiu“ Târgu Jiu, înființat la 1 august 2023, și ne-a invitat la Mausoleul Ecaterinei, din piața Prefecturii, la ora 12:00, pentru depuneri de coroane.
A urmat doamna Constantina-Anca BORDUȘANU, vicepreședinte al Consiliului Județean Gorj, care a transmis următorul mesaj: „Ne aflăm în curtea casei unde s-a născut Ecaterina Teodoroiu, într-un moment extrem de încărcat de cei 108 ani de la suprema ei jertfă pentru neam și pentru țară, pentru a aduce un omagiu acestei eroine, o tânără care a scris istorie. Ea a arătat că și femeile pot să lupte pe câmpul de luptă și să se sacrifice pentru neam și pentru țară. Avem datoria de a arăta copiilor noștri și nepoților noștri că avem Eroi Naționali și în județul Gorj și trebuie să le slăvim memoria”.
Din partea Primăriei Târgu Jiu, mesajul a fost transmis de viceprimarul Adrian-Marcel TUDOR-DRĂGHICI. „Atunci când vorbim despre Eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, trebuie să ne gândim nu numai la ziua aceasta de sacrificiu. Trebuie să nu gândim la tot ceea ce a generat sacrificiul acestei fecioare, în anii care au urmat și până în zilele noastre”, a început alocuțiunea domnul viceprimar. Apoi s-a referit la aducerea osemintelor Cătălinei de la Mărășești la Târgu-Jiu, în anul 1921, când se sărbătorea Centenarul Revoluției lui Tudor Vladimirescu, și înhumate în fața Primăriei de atunci a orașului, azi Prefectură. „Puțin se vorbește de faptul că după aducerea acasă a osemintelor Ecaterinei Teodoroiu într-un pelerinaj din anul 1921 și înhumate în fața Prefecturii Gorj, atunci Primărie, în ziua în care se împlineau chiar 100 de ani de la sacrificiul lui Tudor Vladimirescu, drumul de la Fitionești până la Târgu-Jiu a fost un pelerinaj de recunoștință din partea întregului popor român. Țăranii pe câmp îngenuncheau și își descopereau capul, în fiecare gară trenul care aducea acasă trupul fecioarei gorjene a oprit și primarii din acele localități au ținut discursuri evocatoare. A fost însoțită de două tunuri. Unul capturat aici la Turcinești de Generalul Pătrășcoiu și altul la Mărășești. Cele două Turnuri au plantat mormântul acesteia până în anul 1935”. A punctat faptul că în acest an se împlinesc 90 de ani de când s-a inaugurat Mausoleul Ecaterine Teodoroiu, la 8 septembrie 1935, realizat de Milița Petrașcu (n. 31 decembrie 1892 – d. 25 ianuarie 1976), eveniment care a prilejuit o serie de inițiative care au ajutat Gorjul din punct de vedere social, economic și cultural. „Prezența Regelui Carol al II-lea la Târgu Jiu, la 8 septembrie 1935, însoțit de aproape tot Guvernul României, a prilejuit o discuție serioasă în teritoriu și s-au luat decizii cu privire la realizarea unui spital la Dobrița, o fabrică de cărămizi, o fabrică de tutun, o moară și multe altele în Târgu-Jiu. Iată că sacrificiul Ecaterinei Teodoroiu a reușit să aducă la Târgu Jiu conducerea Țării care a luat niște decizii benefice pentru gorjeni și pentru urmașii Ecaterinei Teodoroiu”.
A precizat și faptul că atunci când a fost inaugurat Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, doamna Arethia Tătărescu i-a cerut doamnei Milița Petrașcu să gândească un monument și pentru toți eroii de la Jiu, dar aceasta l-a recomandat pe Constantin Brâncuși. În anul 1935 i s-a scris lui Brâncuși, care a acceptat și a realizat mai întâi „Coloana fără Sfârșit”, apoi celelalte monumente ale Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”, (Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor și Poarta Sărutului), care astăzi este recunoscut universal și cuprins în Patrimoniul Mondial UNESCO. „Dacă citim biografia acestei eroine ne dăm seama cât sacrificiu a făcut și în timpul vieții pentru că era foarte greu să conceapă cineva că o femeie poate deveni ofițer al Armatei Române. Mărturiile vorbesc despre curajul, răbdarea și dorința ei de a fi în prima linie și Dumnezeu a vrut să o ia la ceruri, iar noi astăzi să fim cu toții împreună aducându-i acest pios omagiu. Dumnezeu să o odihnească în pace și să ne lumineze nouă cărarea pentru a avea grijă de memoria acestor eroi”, a încheiat domnul Adrian Tudor, alocuțiunea sa.
Au urmat apoi „Destăinuirile” doamnei Luminița Dragomir, stră-strănepoata Ecaterinei Teodoroiu. „Pentru mine sunt emoții extraordinar de mari pentru că aici, pot să spun că am crescut” a început destăinuirile doamna Luminița Dragomir. Și a continuat: „Străbunica mea, Sabina, sora Cătălinei, după ce a donat casa pentru a fi muzeu a lucrat ca supraveghetor la această casă și mereu când pleca de acasă de la noi spunea «merg acasă». Eu nu înțelegeam. Adică pleci de acasă și te duci acasă. Mergi la serviciu nu mergi acasă. «Merg acasă pentru că eu acolo m-am născut, acolo am crescut, acolo m-am căsătorit, acolo l-am născut pe bunicul tău». Mai târziu am înțeles lucrul acesta. Stăteam cu ea aici pe prispă și îmi povestea. Fiind mică, credeam că sunt povești. Mai târziu am început să realizez că de fapt ea îmi spunea viața ei reală”.
Străbunica Sabina (fata cea mică din fotografie) îi povestea stră-strănepoatei Luminița, acolo, pe pridvorul casei, cum „Lili” așa cum o alintau ai casei pe Cătălina, îi împletea codițele, îi spunea povești, câteodată chiar inventate pe moment, alteori, când avea câte o carte, îi citea din ea, dar rar se întâmpla acest lucru, pentru că se găseau greu cărțile. Cătălina a fost observată de boierul Dumitru Pleniceanu, de pe vremea respectivă, că îi plăcea foarte mult cartea, că-i plăcea să citească și vroia să ajungă cineva în viață și a ajutat-o să meargă la școală să-și continue studiile la București pentru că părinții erau foarte săraci. Erau țărani care lucrau pe moșia boierului Pleniceanu și aveau 8 copii. Cătălina a fost a treia dintre ei.
Ea își dorea să ajungă învățătoare pentru a ajuta și ea la rândul ei copiii din satul Vădeni. „Din păcate visul ei s-a năruit pentru că a început războiul. Ea a mers pe front ca infirmieră și în momentul în care fratele ei, sergentul Nicolae, a murit pe front, (singurul dintre frații ei care a murit pe front) s-a hotărât să-i ia arma și să lupte în locul lui. Cu greu și voință a reușit. Domnul General Dragalina a cedat insistenților ei și a lăsat-o să lupte. El a fost împușcat și a murit peste câteva zile la București, iar ea a fost luată prizonier, a fost rănită la un picior când a evadat, apoi rănită și la celălalt picior în luptele de pe dealul Rășina. A mers din spital în spital până la București apoi la Iași. Acolo Regina Maria a aflat de faptele ei și a cunoscut-o personal. La 10 mai 1917 a fost decorată cu Virtutea Militară, clasa a II-a și Regele Ferdinand i-a oferit gradul de sublocotenent, devenind prima femeie ofițer din Armata Română. Era o mare bucurie pentru străbunica mea, care îmi spunea cum toți s-au bucurat. Iar eu, în sufletul meu, mă bucur că ea a trăit acel moment fiind în viață și nu după moarte. Că i s-au recunoscut meritele fiind în viață. Din păcate în 22 august 1917 a murit, la doar 23 de ani, dar nu înainte să simtă și fiorul dragostei, pentru că era normal la vârsta ei. În spitalul de la Iași l-a cunoscut pe sublocotenentul Pănoiu (real) și nu Mănoiu cum spun cărțile de istorie. Acolo s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste, iar ea a fost cerută în căsătorie, chiar în parcul Copou din Iași, cu un inel făcut dintr-o crenguță din Teiul lui Eminescu. Din păcate ea a murit, el a trăit dar nu s-a căsătorit și a murit în cel de-Al Doilea Război Mondial”. În încheiere a spus: „Am vrut să vă spun câteva cuvinte despre viața ei cum o vedem noi în familie, mai puțin cunoscută de ceilalți care o știu doar ca un om curajos, un om efectiv care a luptat și și-a dat jertfa supremă pentru această țară. Sper, ca acolo sus, să fie mândră de noi, cei care suntem astăzi urmașii ei, care încercăm să-i ținem memoria vie. Așa cum spunea și străbunica mea înainte să moară, «te rog mamă să nu o lași să moară de tot. Să duci mai departe numele ei, să nu o uite lumea», și se întâmplă lucrul ăsta și mulțumesc tuturor pentru aceasta”.
Tânărul Tamaș Mihai Octavian, supraveghetor al Casei Memoriale „Ecaterina Teodoroiu” a dat citire propriei poezii intitulată „Cătălină Lină”. „Cătălină Lină, Lungă îți este somnul/ Stai la sfat cu îngeri/ Te veghează Domnul. Te simțim aproape/ Ești cu noi, zâmbești/ Zestre ai destulă/ Fapte vitejești. Ai căzut în luptă/ Ai căzut sub soare/ În destinu-ți scrie/ Stea nemuritoare! Te-au urmat soldații/ Dârză cum ai fost/ Te-au sorbit din vorbe/ Chiar a vieții rost. Stăm la tine-n tindă/ Stau și m-aplec sfios/ Peste amintirea/ Chipului frumos. Îți admir cosița/ Oamenii se-nchină/ Când le vorbesc de tine/ Lină, Lină, Cătălină. Ai urcat la cer/ Între cele sfinte/ Știu că și de-acolo/ Mergi tot înainte. Țara ai iubit-o/ Chiar și peste fire/ Glia strămoșească/ A primit iubire. Lină, Cătălină/ Vremea vremuiește/ Cerul înroșit/ Cu drag îți zâmbește. Gorjul și gorjenii/ Nu te-au dat uitării/ Dormi la tine acasă/ Dormi pe pat de flori. Mă închin și plâng/ Meriți tot ce-i bun/ Cătălină, Lină/ Mulțumesc îți spun!”
Atmosfera solemnă a fost întregită de membrii Ansamblului „Doina Gorjului”, care au susținut un moment evocator, aducând prin artă un omagiu celei ce a rămas simbol al curajului și al jertfei pentru patrie.
Ceremonialul de la Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu s-a încheiat cu defilarea Gărzii de Onoare.
La ora 12 fix, la Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu s-au depus coroane de flori și s-a ținut un moment de reculegere. La final, s-a făcut o fotografie de grup.
Col. (rtr.) Gigi BUȘE
