Criza pe care o cunoaşte societatea românească actuală se asociază întocmai cu fenomenul manipulării emoționale care se manifestă la toate nivelurile societăţii, mai ales prin adâncirea contrastelor dintre bogaţi şi săraci, cu un impact devastator asupra victimelor dezbinării şi a atomizării societăţii, situaţie ce se regăseşte în inflaţia galopantă şi în prăbuşirea calităţii vieţii sociale. Analiza sociologică evidenţiază faptul că manipularea emoțională scoate la iveală cele mai frecvente tactici folosite de către manipulatorii în serie prin culpabilizarea celor care spun adevărul. Ca urmare, manipulatorii se folosesc de sentimentul de vinovăție ca instrument pentru a-i controla pe cei care nu acceptă condiţia de «paria» ai societăţii, «maharajahii» puterii politice şi financiare făcând victimele să se simtă responsabile pentru nefericirea sau nenorocirea manipulatorului, creând un sentiment de vinovăție și obligație contractuală care contravine promisiunilor electorale! Tocmai de aceea, vinovăția devine o strategie de manipulare care are ca scop să te facă să te simțiți responsabil (ă) sau să ai remușcări pentru acțiuni pe care nu le-ai comis, atât individual, cât şi social! Aceasta implică folosirea emoțiilor, adesea vinovăția sau rușinea, pentru a-ți controla sau influența comportamentul individual care se reduce la sentimentul de frică! Desigur, această tactică se poate manifesta sub diverse forme, cum ar fi evidențierea favorurilor, sacrificiilor sau vulnerabilităților emoționale din trecut, pentru a crea un sentiment de îndatorare faţă de situaţia gravă a bugetului ţării! Cei care încearcă să te facă să te simțiți vinovat (ă) creează cu îndemânare o narațiune demagogică în care se poziționează ca victime, bazându-se pe empatia ta pentru a asigura supunerea faţă de situaţia economică gravă a ţării! Oricum, prin inducerea sentimentului de vinovăție, manipulatorul emoţional caută să obțină avantajul într-o situație, fie că este vorba de a provoca un anumit comportament controlat, fie de a obține un fel de înţelegere sau de a menține controlul asupra situaţiei din societate.
Artizanii manipulării emoţionale tind să devină tot mai bogaţi…
Manipularea emoţională se bazează pe ceea ce se consieră a fi o manevră psihologică ce poate fi deosebit de eficientă în relațiile interpersonale, unde cel care încearcă să te culpabilizeze exploatează conexiunile emoționale pentru a crea un sentiment de obligație faţă de necesitatea ieşirii din situaţia de criză socială! Uneori, însă, recunoașterea culpabilizării este crucială pentru a menține limite sănătoase și pentru a preveni manipularea emoțională, de aceea, poate că ar trebui să fii conștient (ă) de semnele subtile, cum ar fi reamintirile persistente ale greșelilor din trecut sau apelurile emoționale menite să stârnească vinovăția unor factori politici externi! Dezvoltarea asertivității și a unei comunicări deschise, îți poate da posibilitatea să reziști să cazi pradă tacticilor de culpabilizare, favorizând interacțiuni mai autentice și mai respectuoase în relațiile personale și profesionale de la nivelul diferitelor segmente sociale. Prin natura lor, marcată de manifestări atipice, manipulatorii emoţionali îți pot respinge sau pot banaliza emoțiile, minimalizându-ți sentimentele și experiențele personale. Oricum, această invalidare te poate face să te îndoiești de propriile emoții, ceea ce duce la o confuzie în activitate și la îndoiala de sine a individului! Invalidarea emoțiilor este o strategie de manipulare care implică respingerea, minimizarea sau negarea sentimentelor și experiențelor unei alte persoane care împărtăşeşte aceeaşi situaţie, mai aleas că această formă de manipulare emoțională subminează validitatea emoțiilor unei persoane, creând un sentiment de îndoială și nesiguranță în viaţa personală. Artizanii manipulării emoţionale tind să devină tot mai bogaţi şi mai stăpâni pe situaţie, mai ales că pot minimaliza sau chiar caută a trivializa emoțiile exprimate de o altă persoană, afirmând că sentimentele acesteia sunt exagerate, iraționale sau nejustificate (sic??!!)! O asemenea tactică apare adesea în relațiile interpersonale, unde una dintre părți încearcă să exercite controlul sau să diminueze semnificația emoțiilor celeilalte persoane. Cel care invalidează dreptul de se spune adevărul şi este deţinătorul puterii, poate folosi fraze precum «ești exagerat de sensibil» sau «exagerezi», încercând să decredibilizeze răspunsurile emoționale ale persoanei care îşi deplânge condiţia socială precară!
«Tratamentul» tăcut este o formă pasiv-agresivă de manipulare emoţională!
În timp, acest lucru poate duce la punerea sub semnul întrebării de către victima sărăciei a validității propriilor sentimente și poate avea ca rezultat un sentiment diminuat al valorii de sine individuale. La un moment dat, recunoașterea invalidării emoționale este crucială pentru menținerea bunăstării emoționale, însă, dezvoltarea conștiinței de sine și a unui simț puternic al propriilor limite emoționale te poate ajuta să identifici momentul când sentimentele tale sunt respinse de către manipulatorul emoţional! Stabilirea unei comunicări deschise înre bogat şi sărac induce stabilirea unor limite cu cei care se angajează în invalidarea emoțională, atunci când consideră că mai sunt pași importanți în păstrarea sănătății mentale și emoționale a individului! În ultimă instanţă, validarea propriilor emoții și căutarea de sprijin din partea unor persoane empatice poate contracara efectele dăunătoare ale invalidării emoționale și poate favoriza un mediu emoțional mai plin de contraste sociale! În concluzie, prin reținerea deliberată a comunicării, a afecțiunii sau a atenției distributive, manipulatorii emoţionali folosesc tratamentul tăcerii ca mijloc de pedepsire, ca instrument al penitenţei, pe baza unui control aspru și prin afirmarea puterii banului asupra victimei sărăciei sociale. În concluzie, această tactică poate crea anxietate, nesiguranță și o dorință disperată de validare din partea manipulatorului emoţional, mai ales că «tratamentul» tăcut este o formă pasiv-agresivă de manipulare emoțională în care o persoană reține în mod intenționat şi repetat comunicarea sau ignoră un alt individ ca mijloc de a-și exercita dreptul de a spune adevărul sau de a-și exprima nemulțumirea. O astfel de metodă psiho-emoţională se caracterizează printr-o tăcere deliberată și prelungită, lăsând persoana care spune adevărul să se simtă izolată, anxioasă și nesigură cu privire la cauza tăcerii. Ca urmare, «tratamentul» tăcerii este adesea folosit ca un joc de putere, decidenţii semianalfabeţi funcţionali şi obscuri încercând să te facă să te simți vinovat (ă) sau dominat de anxietate în legătură cu dreptul de a spune adevărul, dar, convertit într-o greșeală percepută! Sentimentul de frică, în acest caz, poate crea un sentiment de abandon emoțional, deoarece persoana care folosește această strategie refuză să se angajeze într-o comunicare deschisă cu acela care spune adevărul şi Îl are în sufletul său pe Dumnezeu! Prin atragerea deliberată a unui angajament verbal și emoțional, «tratamentul» tăcerii caută să inducă un sentiment de vulnerabilitate și de dependență față de persoana care îl impune! Abia acum, aplicarea «tratamentului» tăcerii presupune să fii conștient de lacunele de comunicare dirijate și inexplicabile, adesea însoțite de o atmosferă palpabilă de tensiune socială! Răspunsul la «tratamentul» tăcerii presupune menținerea calmului, rezistența la nevoia de a liniști persoana care tace și promovarea unor modalităţi de comunicare în condiţii de normalitate socială! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
