În această zi de 14 octombrie a fiecărui an, Biserica Ortodoxă din lumea întreagă o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasa Parascheva, dar, cu deosebire, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani, moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă spre ajutor în rugăciune, ca să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Sfânta Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită «Vinerea Mare», în Moldova, ca un simbol al unității Ortodoxiei de pretutindeni, deoarece, viața de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul care s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l cea mai curată lumină de iubire și de apropiere între toți cei care mărturisesc și viază întru aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul «Cuvioasa Parascheva», nu numai în Ţara Moldovei, dar și în Ardeal şi în Valahia. Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea, iar, prima relatare în limba română despre viața sfintei o găsim în «Cartea românească de învățătură», din anul 1643, a Mitropolitului Varlaam al Moldovei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, dar și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se regăsesc la noi în țară, iar, prin Hotărârea care a fost transpusă în fapte în cadrul unor festivități mari bisericești în cursul lunii octombrie, anul 1950, pentru Cuvioasa Parascheva, generalizarea cultului s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955. De aceea, credincioșii creștini de pretutindeni o cinstesc pe Cuvioasa Parascheva la data de 14 octombrie, în fiecare an, prin participarea la slujbele organizate în această zi, iar, cu deosebire, credincioși din Iași o cheamă pe Sfânta Parascheva prin rugăciune în orice clipă de cumpănă, fiind considerată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, mai ales că de-a lungul anilor, moldovenii au simțit minunile Sfintei Cuvioase Parascheva.
„N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ”!
Sfânta prăznuită, astăzi, s-a născut în Epivata, acum numindu-se prin lege turcească «Selimpașa», pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol care se numeşte acum Istanbul, pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții săi, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii și milosteniei pentru cei în suferinţă. Un frate de-al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie şi a fost ales episcop în localitatea Madite, pentru dragostea față de cele sfinte și pentru cultura sa deosebită. Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora şi se spune că pe când avea zece ani, «fiind într-o biserică a Precistei» a auzit citindu-se la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei prin spusele Mântuitorului Hristos: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). Astfel, chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor, iar, același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților săi! Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, «părăsind frumusețea acestei lumi», s-a retras «în adâncul pustiei», dar, s-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului, unde vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, pentru ca de aici să plece spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire duhovnicească! Într-o noapte, însă, pe când avea cam la 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: «Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!», aşa că, după ce a avut această vedenie, sfânta «fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni», unde, în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii îndreptătoare, tu-mi fii folositoare… Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am!”. În fine, din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine, dar, mereu cu lacrimi se ruga: ,,Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu!”, aşa că, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul întru odihna Mirelui ceresc. A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era, dar, Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină.
,,Că până am umblat în pustie, pe tine te-am avut ajutor”!
Considerăm că întreaga odisee a moaştelor Sfintei Parascheva merită o tratare aparte, aşa că ne oprim la ziua de 13 iunie 1641, când cinstitele moaște au fost aduse de către domnitorul Vasile Lupu şi așezate în minunata biserică a Mănăstirii «Sfinții Trei Ierarhi», unde au rămas până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaș, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii. Dar, în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, din neatenție, a rămas aprinsă o lumânare din sfeșnicul de lângă racla din lemn în care erau așezate cinstitele moaște, iar, peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și prefăcând totul într-o grămadă de cărbuni! A doua zi, dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse, ca o mi¬nune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu! Ridicate din mormanul de jar, moaș¬tele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea «Sfinții Trei Ierarhi» și în curând au fost strămutate în noua Catedrală Mitropolitană din Iași, care fusese sfințită cu puțin timp mai înainte, la 23 aprilie 1887, unde se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor creştini, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei şi a tuturor românilor din ţară şi din afara ţării! În încheiere, poate că ar fi un prilej minunat să ne referim la Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, glasul al 4-lea, în care se cântă astfel: «Viaţă pustnicească şi fără gâlceava iubind şi în urma lui Hristos, Mirelui tău, cu dragoste alergând şi jugul cel bun al Aceluia în tinereţile tale luând, cu semnul Crucii bărbăteşte întrarmându-te, împotriva vrăjmaşilor celor de gând şi cu luptele pustniceşti, cu postul, cu rugăciunile şi cu picăturile lacrimilor, cărbunii patimilor ai stins, vrednică de laudă, Sfântă Preacuvioasă Parascheva; şi acum, în Cămările Cereşti stând înaintea lui Hristos, împreună cu înţeleptele fecioare, roagă-L pentru noi, cei ce cinstim sfântă prăznuirea ta!». În fine, merită să aşternem pe mlădiţele sufletului nostru această rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva: ,,Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim.
Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii! Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivire prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv. Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
