Situată într-o reverie între revărsarea anotimpurilor cu primăvara, vara, toamna, iarna şi iarăşi primăvara sugerate de Aleea scaunelor ce duce spre Poarta Sărutului cu nemuritorul imn sau suspin al Danaidelor.
Şi mai departe şi totuşi aproape prin reluarea clepsidelor, este Coloana fără sfârsit.
Situată între aceasta revărsare şi susurul tăcut al apei Jiului, Masa tăcerii prin clepsidrele sale pare o masa a umbrelor, a Zânelor sau Ielelor ce se cabrează cercului simbolistic al Mesei din centru. Clepsidrele par a descrie un dans coregrafic ce duce cu gândul la scene din teatru.
Isihasmul i-a fost aproape. Labirintul formelor îndeamnă la rugăciune ca la Cina cea de taină.
O toacă parcă bate în apropiere anunţând vecernia.
Inserarea coboară amintind Ierihonul biblic. Ceva din ,,fericirile’’ lui Matei, mai stăruie în atmosfera de mit a Mesei tăcerii.
Ursitele parca-si aşteaptă o conceptuala regăsire de sine. Pare destinul marcat de creeatiile adolescentine, ca de exemplu ,,Luptătorul” sau ,,Principiul vertical” apoi ,,Cap de copil” şi alte creaţii.
Victoria Sârbu
