Minunea negrăită a Praznicului «Schimbarea la Faţă a Domnului» – ,,Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie”!

Astăzi, 6 august, ca în fiecare an, de aproape şaisprezece veacuri, creştinii ortodocși de pretutindeni sărbătoresc marele Praznic al «Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos», cunoscut în popor şi sub denumirea de «Obrejenia» sau «Probojenia», care în slavonă înseamnă «schimbare» sau «transformare». Altfel spus, «Transfigurarea Domnului» sau «Metamorfoza Domnului», care datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta Împărateasă Elena zidește o frumoasă Biserică pe Muntele cel înalt al Taborului. După unii teologi și istorici ai Bisericii dreptmăritoare, această sărbătoare ar fi înlocuit o veche sărbătoare păgână în cinstea zeiţei Diana, dar, atât în Răsărit, cât şi în Apus, Sărbătoarea începe a fi menţionată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea, aşa că numeroase Biserici și mănăstiri din toate colțurile lumii își sărbătoresc hramul și organizează, în această zi, manifestări religioase în amintirea minunii de pe Muntele Tabor, aşa cum se întîmplă şi în judeţul Gorj la Mănăstirea Lainici. Aceasta este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos descoperă lumii că este Fiul lui Dumnezeu, făcut om, aşa că pe Muntele Tabor, în fața a trei ucenici: Petru, Iacob și Ioan, Mântuitorul Se arată într-o llumină supranaturală, împreună cu Moise şi Ilie. Merită precizat faptul că Domnul nostru Iisus Hristos, în anul al treizecişitreilea de la Naşterea Sa, şi în al treilea an şi cel de pe urmă al Propovăduirii Sale, apropiindu-Se de Pătimirea cea de bunăvoie pentru mântuirea noastră, a mers în părţile Cezareei lui Filip, şi, după cuvintele pe care le-a zis Petru, acolo: „Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu Celui Viu” (Matei 16, 16), a început a spune ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult de la farisei, de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât pe Cruce. Tocmai din acest motiv, ucenicii Săi s-au întristat, dar mai ales Petru, care-L oprea pe El, zicându-I: „Fie-Ţi milă de Tine, să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta” (Matei 16, 22), însă, alungând mâhnirea lor, a făgăduit că după puţine zile, le va arăta slava Sa, zicând: „Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa” (Matei 16, 28). Aşadar, în fiecare an, pe Muntele Tabor are loc o minune negrăită, despre care unii oameni, mai puțin credincioși, spun că ar fi doar un simplu fenomen meteorologic, deoarece, în noaptea «Schimbării la Față», după miezul nopții, în jurul orei 1.00, un nor luminos coboară deasupra credincioșilor prezenți la Mănăstirea grecească pentru a lua parte la Sfânta Liturghie, iar, pe parcursul slujbei, norul capătă diverse dimensiuni, desprinzându-se din el mici fâșii care iau forme de îngeri sau de păsări.

„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați”!
În continuare, vom aduce în atenție un subiect despre care mulți dintre noi n-am aflat până acum și care se petrece an de an pe Muntele Tabor, prin apariția norului luminos în timpul Sfintei Liturghii. Deci, minunea «Schimbării la Față a Domnului» s-a petrecut pe Muntele Tabor, numit și «muntele cel sfânt al Lui Dumnezeu», pentru că, în timp ce Se ruga, Mântuitorul S-a schimbat la Față, iar, Sfintele Evanghelii spun că o lumină precum cea a soarelui cuprinsese Chipul Mântuitorului şi hainele I s-au facut albe ca zăpada și strălucitoare. Apoi, au apărut cei doi mari Prooroci: Moise și Ilie, iar dintr-un nor s-a auzit Dumnezeu Tatăl: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultați!” (Matei 17, 5). Se ştie că Muntele Tabor, unde s-a petrecut această mare minune, are o altitudine de aproximativ 570 m și este situat în Galileea biblică, în apropiere de Cana și Nazaret şi este menționat pentru prima dată în Sfânta Scriptură în momentul în care Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israel. Primul care a identificat Taborul ca fiind locul exact în care Mântuitorul S-a Schimbat la Faţă a fost Origen, apoi, în jurul secolului al IV-lea, Sfinţii Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului şi Fericitul Ieronim sunt cei care caută locul Schimbării la Față și ajung, în cele din urmă, la aceeași constatare, că locul real al minunii a fost Muntele Tabor. Desigur, minunile nu pot străpunge inimile celor care caută mereu explicații raționale şi logice, dar, care nu pot accepta ideea că Dumnezeu încă lucrează în lume, spre întărirea credincioșilor și prin astfel de semne, cum este și Pogorârea Sfintei Lumini de la Ierusalim, însă doar cei cu inima curată, cu sufletul despătimit și curățit pot să le înțeleagă Adevărul care vine numai de la Dumnezeu!

„Nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască”!
După tradiția Bisericii noastre creştine, minunea «Schimbării la Faţă a Domnului» s-a petrecut cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, în anul 33, iar, Sfinții Părinți afirmă că minunea a avut loc înainte de Intrarea în Ierusalim și de Răstignirea Domnului, având drept scop încredințarea Sfinților Apostoli despre Dumnezeirea Sa. Se spune că faţa Lui Hristos strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada, iar conform Sfintei Scripturi, într-adevăr, o lumină puternică a înveșmântat minunea de pe Muntele Tabor. În concluzie, Apostolii stăteau cutremuraţi, ascultând cele ce se grăiau şi îndulcindu-se cu vederea Slavei celei dumnezeieşti, atât cât puteau cuprinde ochii lor trupeşti, deoarece Domnul le-a arătat numai atât cât putea suferi firea omenească, de vreme ce este cu neputinţă omului muritor să vadă dumnezeirea cea fără de moarte şi nevăzută, precum de demult i-a răspuns Dumnezeu lui Moise, care se ruga ca să-i arate slava feţei Sale celei dumnezeieşti, zicând: „Nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască” (Ieşire 33, 20). Deci, sfârşind Mântuitorul Hristos de vorbit cu Moise şi cu Ilie, iar Apostolii înţelegând, prin Duhul, de plecarea Prorocilor, lui Petru i-a părut rău, pentru că dorea neîncetat să se bucure de Slava Lui Hristos şi să se îndulcească de vederea cinstiţilor Proroci. De aceea, luând îndrăzneală a zis: „Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie” (Luca 9, 33). Dar, pe când grăia Petru acestea, un nor luminos i-a umbrit pe Apostoli, înconjurând vârful Muntelui Tabor. Atunci Apostolii au fost cuprinşi de frică, pentru că, apropiindu-se de Hristos, au intrat şi ei în nor, dar, cuprinşi cu totul de frică şi, temându-se, au căzut cu feţele la pământ şi atunci Slava Domnului s-a depărtat de la faţa lor. Iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ei, zicându-le: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!” (Matei 17, 7). Iar ucenicii, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Domnul Iisus Hristos!
Profesor Vasile GOGONEA

PS. Astăzi, 6 august 2025, de Praznicul «Schimbării la Faţă a Domnului», Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înalţi Ierarhi din Sinodul BOR, va oficia Sfânta Liturghie la Mănăstirea Lainici, din judeţul Gorj.