Respingerea moțiunii de cenzură a confirmat continuitatea Guvernului Bolojan, dar a scos la iveală o realitate politică pe care discursul oficial o evită: fără sprijinul PSD, actualul Executiv nu are capacitatea reală de a guverna. Stabilitatea invocată de coaliție este, de fapt, rezultatul unui echilibru fragil, dependent de calcule politice și de interesele celui mai puternic partid parlamentar.
Guvernarea, prizoniera aritmeticii politice
Votul din Parlament nu a fost o validare entuziastă a actului de guvernare, ci o demonstrație de forță a PSD, partid fără de care majoritatea se destramă instantaneu. Moțiunea a fost respinsă nu pentru că Guvernul Bolojan ar fi convins prin rezultate, ci pentru că PSD a decis, cel puțin pentru moment, că nu este oportună o schimbare de executiv. În paralel, consultările începute deja în teritoriu arată că sprijinul social-democraților este atent condiționat și permanent reevaluat.
Presiune maximă pe cetățeni, minimă pe stat
Guvernul a demonstrat fermitate atunci când a fost vorba despre cetățeni și mediul privat. Măsuri fiscale dure, eliminarea unor facilități și o retorică a „disciplinei bugetare” au fost aplicate rapid și fără menajamente. În schimb, aceeași fermitate lipsește în raport cu companiile de stat, multe dintre ele monopoluri sau cvasi-monopoluri, unde performanța rămâne opțională, iar responsabilitatea diluată.
Dacă premierul Ilie Bolojan dorește să își consolideze credibilitatea de reformator, presiunea trebuie mutată acolo unde pierderile sunt structurale: în conducerile politizate ale companiilor de stat, în consiliile de administrație lipsite de criterii reale de performanță și în zonele unde banul public este cheltuit fără rezultate vizibile.
Veniturile statului, ocolite cu grijă
Un alt punct sensibil este abordarea dezechilibrată a zonei de venituri. Redevențele, concesiunile și exploatarea resurselor strategice ale statului nu au fost tratate cu aceeași „ferocitate” cu care au fost taxate veniturile populației. Statul pare mult mai prudent atunci când trebuie să negocieze cu marii beneficiari de contracte sau exploatări, preferând soluția simplă: să ceară mai mult de la cei care nu pot negocia.
Această lipsă de simetrie subminează mesajul de echitate și alimentează percepția că reformele sunt selective, orientate spre cei vulnerabili și menajante cu zonele privilegiate ale economiei publice.
Un guvern salvat, nu validat
Respingerea moțiunii de cenzură i-a oferit Guvernului Bolojan timp, nu legitimitate deplină. PSD rămâne arbitru al puterii, iar prețul sprijinului său va deveni tot mai vizibil pe măsură ce anul politic avansează. Fără reforme reale în zona statului ineficient și fără o distribuție echitabilă a efortului bugetar, stabilitatea invocată astăzi riscă să se transforme într-o sursă de tensiune publică mâine.
Moțiunea a căzut, dar problemele structurale rămân. Guvernul Bolojan guvernează atât timp cât PSD permite, iar adevărata probă nu este supraviețuirea parlamentară, ci curajul de a muta povara reformelor de pe umerii cetățenilor către zonele unde statul pierde bani și credibilitate de ani de zile.
Dragoș Ionică
