Măreţia operelor lui Constantin Brâncuşi constă în reperele spirituale pe care le conţin, dar, dintre toate aceste coordonate fundamentale şi definitorii, taina cea de nepătruns şi plină de eternul mister a creaţiei sale rămâne NUMĂRUL DE AUR (Φ=1,618), cu conotaţii divine şi considerat a fi codul sfânt din Creaţia lui Brâncuşi! În acest sens, marele sculptor spunea cu aplomb: ,,Prin artă te vei detaşa de tine însuţi. Iar măsura şi numărul de aur te vor apropia de absolut”, prin aceasta el esenţializând osteneala lui de o viaţă, ceea ce ne face să credem că Numărul de aur este marea taină a întregii opere a lui Brâncuşi. Cei care au fost în preajma lui arată faptul că sculptorul făcea el însuşi calculele asupra unei lucrări şi chiar explica uneori că numărul este legat de Dumnezeu. În realitate, el se referea la misterul numărului de aur, mai ales că după plecarea sa la Domnul, multe dintre lucrările sale au fost măsurate şi chiar cântărite cu o precizie matematică, iar, concluziile la care au ajuns cercetătorii lucrărilor sale au fost că ele au la bază proporţia acestui număr. Merită să amintim faptul că: „Numărul de Aur este Numărul cel tainic după care au fost alcătuite toate speciile ce au viaţă, care au apărut în ape, pe pământ şi în aer. El este acelaşi cu Numărul fundamental (φ) după care a fost alcătuit omul şi este acelaşi cu Numărul Graţiei şi Iubirii şi cu Numărul mântuirii şi renaşterii finale în Duh. Acest Număr de Aur (φ) este esenţa cea tainică a iubirii eterne. El este totodată expresia Ordinii universale şi a Legii divine a Iubirii, Ordine şi Lege care există şi acum şi va exista mereu, exprimând în veşnicie frumuseţea, măreţia şi puterea fără de sfârşit a lui Dumnezeu”, aşa cum spune Jakob Lorber, umilul slujitor şi mărturisitor al Lui Dumnezeu. Alţi specialişti consideră că Yoga a fost modalitatea prin care Brâncuşi a desluşit această mare taină a manifestării spirituale, care a fost creată după un număr care conţine secretul armoniei şi frumuseţii diverselor forme care există în univers. Întreaga operă a lui Constantin Brâncuşi constituie o dovadă a valorii şi a autenticităţii practicii sale spirituale, prin arta atentică manifestându-se cu acuitate şi cu claritate frumuseţea, armonia şi bucuria!
„Raţiunea de fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile Lumii”!
Pentru Brâncuşi, frumosul autentic este în acelaşi timp şi sensul autentic, printr-o legătură organică stabilită cu lumea în care trăieşte omul, dar, mai ales cu ceva care trece de existenţa sa efemeră, ca fiinţă individuală, deoarece: „Raţiunea de fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile Lumii”, iar, frumosul este întruchiparea adevărului. Dar, pentru a ajunge la acest adevăr cu număr de aur, avem nevoie de umilinţă şi de curaj, deoarece, Numărul de aur ne arată că: „Există un sens în orice lucru, iar, pentru a-l atinge trebuie să te lepezi de tine însuţi” şi să te afunzi în simplitate şi puritate în clipa în care: „Simplitatea nu este un scop în artă, însă ajungi la simplitate fără să vrei, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor” dimensionate prin numărul de aur, cel evidenţiat atât de subtil în Ansamblul Sculptural de la Târgu Jiu, reprezentând armonia divină și proporția ideală. Cercetătorii au identificat acest raport în structura «Coloanei Infinitului», prin faptul că romburile componente, 16 la număr, ca și dimensiunile lor sunt corelate cu cifrele numărului de aur! Într-un mod subtil, taina cea nepătrunsă din arta lui Brâncuşi este cuprinsă în litera grecească «Φ» («phi»), mai ales că unii cercetători avizaţi prezintă decriptări argumentate ale mai multor ideograme, criptograme şi simboluri din creaţiile lui Constantin Brâncuşi, precum rombul, elementul de bază al «Coloanei Infinitului», cercurile barate de pe «Poarta Sărutului», care nu simbolizează doar stilizări ale ochilor îngemănaţi, cât, reprezentări figurative ale literei greceşti Φ («phi»), folosită în calcule matematice pentru marcarea grafică a numărului 1,618, acest număr de aur însemnând «cheia» întregii creaţii a lui Brâncuşi, ce poate fi descoperită chiar în numărul literelor din denumiri: «Coloana fără sfârşit»=18 litere, «Mademoiselle Pogany»=18 litere, «Borne de frontiere»=16 litere, «Coloana Sărutului»=16 litere, iar, dacă sunt alăturate, cifrele 16 si 18 devin trimiteri la 1,618, numărul acesta definind, nu doar proporţiile arhitecturii operelor de artă, ci şi ale fiinţelor sau plantelor, cum ar fi dispunerea ochilor pe faţa omului sau sprijinirea braţelor pe trup, iar, în natură, dispunerea ramurilor pe crengile arborilor şi a frunzelor pe ramuri! În felul acesta, NUMĂRUL DE AUR însemnând în creaţia brâncuşiană un cod sfânt, ipostasul unicităţii lui Dumnezeu în Creaţia Sa, ca o dovadă a existenţei Lui Dumnezeu din veşnicie!
,,Toate civilizaţíile au căzut şi vor cădea la infinit din cauza piramidei fatale”!
O serie de interpretări cosubstanţiale s-au suprapus de multe ori altor viziuni interesante, prin expresii de duh şi prin aforisme ale artistului, unele foarte semnificative în contextul dat, cum ar fi, de pildă, cunoscutele aforisme brâncuşiene, referitoare la scara şi ordinea socială sau la trecerea timpului, dintre care merită a fi amintite cel puţin acestea: «Toate civilizaţíile au căzut şi vor cădea la infinit din cauza piramidei fatale», «În lumea de azi toţi vor să ajungă în vârful piramidei; ajunşi sus cad fatalmente de partea cealaltă», «Există oameni aşezaţi la vârf, care ar trebui să rămână jos şi vice versa. Suntem aceiaşi cu toţii! Ne separă doar cunoaşterea lucrurilor şi părerea celorlalţi», «Lumea e o piramidă», ca şi alte aforisme care fac trimitere la tainicul număr de aur! În mod surprinzător, cunoscutul brâncuşiolog Petre Pandrea este unul dintre exegeţii care au minimalizat subiectul prin spusele sale: ,,Ca şi Joyce, Brâncuşi credea în «eterna reîntoarcere», zugrăvită sub formă de spirală. […] Biografiile lui Brâncuşi semnalează aceste fragmente de gândire, prelegerile sale numeroase, despre «piramida fatală», alocuţiunile despre «spirală», despre «l’éternel retour», despre «corsi e ricorsi», despre Giambatista Vico, gânditorul italian des citat, atât scris, cât şi oral, de către James Joyce”, însă, cu toate acestea, lucrurile încă nu pot fi ignorate sau mnimalizate, deoarece respectiva operă grafică are şi o anumită soluţie aritmetică sau numerică, la care se poate ajunge prin simpla inventariere sau chiar numărare a elementelor geometrice de pe o anumită operă a sculptorului, urmată de alăturarea cifrelor obţinute în final. În loc de concluzie, se poate afirma că rezultatele cercetărilor se îndreaptă către cunoscutul număr de aur cu valoarea = 1,618, care este marcat grafic de către matematicieni prin litera grecească «Φ» (phi), aşa cum am precizat anterior, însă, ghidându-ne strict după titulatura foarte adecvată şi îndreptăţită care minimalizează celelalte figuri geometrice cu un rol mai degrabă de a induce în eroare, avem în vedere următoarele elemente de referinţă: centrul comun al cercurilor, marcat printr-un punct îngroşat=1, totalul muchiilor celor două piramide cu câte trei laturi=6, spirala=1 şi cercurile concentric= 8, iar, simpla asociere a rezultatelor amintite mai sus conduce spre numărul 1618, care nu este altceva decât o trimitere evidentă şi indubitabilă la numărul de aur 1,618, pentru că analizând cu mai multă atenţe imaginile sculpturilor şi calculele matematice, orice referire pripită eludează taina cea nepătrunsă a numărului de aur, care poate fi socotită chiar taina lumii şi secretul vieţii, prin care armonia şi echilibrul sunt caracteristici ale artei autentice! Desigur, ceea ce spunea Brâncuşi despre cei care receptează arta este mult mai valabil pentru cei care o creează, mai ales că în vizunea sculptorului genial: „Cei care şi-au păstrat în suflet armonia care există în toate lucrurile, vor înţelege foarte uşor arta modernă, pentru că sufletele lor vibrează la unison cu legile naturii” şi aceasta duce la numărul de aur şi la integrarea naturală a operelor de artă în adevărata realitate! Deci, Taina cea de la Dumnezeu creată îl îndeamnă pe sculptor să spună: „Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut, dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca pe ceva ce face parte din sufletul Naturii”, cel care poate fi măsurat şi calculat prin NUMĂRUL DE AUR!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
