În martie 2025, la Târgu Jiu, Ministrul Culturii, Natalia Intotero, a defilat triumfător, anunțând cu surle și trâmbițe, într-o conferință de presă, lansarea procedurii pentru elaborarea proiectului de conservare și restaurare a componentelor artistice ale Ansamblului Monumental ,,Calea Eroilor”, capodopera lui Constantin Brâncuși. O veste excelentă, așteptată de muți ani, în contextul în care presa a semnalat deseori despre starea operelor brâncușiene, iar Institutul Național al Patrimoniului a alocat, anual, infima sumă de 1.000 de lei pentru conservarea acestora. Numai că, așa cum se întâmplă adesea în România, realitatea s-a dovedit a fi departe de discursul oficial, transformându-se rapid într-o comedie a erorilor, sau mai degrabă, într-o tragedie a incompetenței și a lipsei de respect față de cultură.
Promisiunea inițială făcută de ministrul Culturii, Natalia Intotero, pe 28 martie, la Tg-Jiu, suna ambițios: o procedură deschisă specialiștilor din țară și străinătate, un termen de 15 zile pentru depunerea propunerilor și un interval de patru luni pentru elaborarea proiectului, după semnarea contractului. Era o oportunitate de a atrage expertiza necesară pentru o lucrare de o asemenea anvergură. Însă, previzibil pentru cei familiarizați cu meandrele birocrației românești, la acea primă încercare nu s-a înscris nimeni.
Ministrul Intotero, anticipând parcă acest eșec, a declarat cu nonșalanță că, în acest caz, va fi organizat un ,,concurs de soluții” pentru a identifica ,,cea mai bună viziune” asupra acestui demers de ”importanță culturală majoră”. Suna bine, nu-i așa?
,,Concurs de soluții” rămas fără… soluție
Ei bine, ,,concursul de soluții” mult trâmbițat nu a avut loc niciodată. În schimb, pe 2 iunie, o nouă procedură a fost lansată în sistemul electronic de achiziții publice (SEAP): un alt anunț de participare, cu același scop – elaborarea proiectului de conservare și restaurare a Ansamblului Brâncuși. Termenul limită pentru depunerea ofertelor este miercuri, 18 iunie, și, cu tristețe, se poate anticipa același deznodământ: cel mai probabil, nici de această dată nu vor fi depuse oferte. De altfel, nicio firmă specializată nu a cerut clarificări, absolut nimic nu s-a mișcat pe SEAP de la momentul publicării anunțului, în condițiile în care mai sunt două zile până expiră termenul limită.
De ce se întâmplă asta? Cauza principală este incredibil de simplă și de revoltătoare: nu există fondurile necesare pentru acest contract! Da, ați citit bine. Deși valoarea estimată a contractului este de 363.137 de lei – o sumă infimă prin comparație cu importanța patrimonială a Ansamblului Brâncuși de la Tg-Jiu, Institutul Național al Patrimoniului (INP) a specificat că procedura de atribuire este inițiată sub incidența unei ,,clauze suspensive”. Ce înseamnă asta în limbaj comun? Că INP își rezervă dreptul de a condiționa semnarea contractului de alocarea creditelor bugetare de către ordonatorul principal de credite, adică de către Ministerul Culturii, adică de instituția condusă de Intotero. Mai mult, dacă în termen de șase luni de la finalizarea procedurii de atribuire Ministerul Culturii nu alocă fondurile, procedura va fi pur și simplu anulată.
O paradă deșartă și bătaie de joc la adresa patrimoniului
Așadar, de ce a fost nevoie de întreaga paradă la Târgu Jiu? De ce o conferință de presă, de ce poze la Poarta Sărutului și la Coloana Infinitului, de ce discursuri sforăitoare despre importanța culturală, dacă banii lipsesc cu desăvârșire? A fost doar o ocazie pentru ministrul Culturii, Natalia Intotero, și pentru managerul INP, Oana Zaharia, de a bifa o apariție publică, de a-și asigura câteva fotografii pentru presă, în timp ce soarta capodoperei lui Brâncuși rămâne incertă?
Bătaia de joc este cu atât mai mare cu cât, cu doar trei zile înainte de vizita la Târgu Jiu, pe 25 martie, aceleași doamne Intotero și Zaharia semnaseră ,,Programul Național de Restaurare – Etapa I – 2025”. Ghiciți ce sumă a fost alocată pentru Ansamblul Monumental ,,Calea Eroilor” în acest program! 1.000 de lei! O mie de lei pentru conservarea și restaurarea unei opere de artă de o valoare inestimabilă, un simbol național și universal.
O sumă care abia ar acoperi costul câtorva găleți cu lavabilă, cu care să le vopsească, eventual, darămite o expertiză complexă și lucrări de restaurare de anvergură. Și, ca și cum situația nu ar fi fost suficient de ridicolă, pentru consolidarea și restaurarea Podului Vechi de peste Jiu (o altă componentă importantă a zonei) și a Casei Barbu Gănescu (astăzi sediul Muzeului Național „Constantin Brâncuși”) nu a fost alocat niciun leu. ZERO.
Anul Brâncuși, o iluzie!
Toate aceste aberații se petrec în contextul în care anul viitor, 2026, a fost declarat Anul Național Constantin Brâncuși. Cum putem vorbi despre celebrarea geniului brâncușian, despre promovarea moștenirii sale, când chiar în inima operei sale monumentale domnește indiferența și lipsa de fonduri? Cum putem pretinde că ne pasă de cultură și de patrimoniu, când politicienii noștri organizează farse costisitoare, în timp ce monumentele se degradează sub ochii noștri?
Situația Ansamblului ,,Calea Eroilor” este un simptom trist al unei maladii mai profunde a sistemului cultural românesc: lipsa de viziune strategică, prioritizarea imaginii în detrimentul substanței, birocrația sufocantă și, mai presus de toate, o lipsă cronică de fonduri și o alocare aberantă a acestora. Moștenirea lui Brâncuși merită mai mult decât promisiuni deșarte și sume insignifiante. Merită respect, merită investiții reale și merită să fie salvată pentru generațiile viitoare.
Claudiu Matei
