Ca un important şi neobosit om de cultură care se exprimă pe deplin într-un cadru de referinţă profesionist şi plin de originalitate, scriitorul şi publicistul de anvergură naţională, profesorul doctor Zenovie Cârlugea, a lansat în data de 12 noiembrie 2025 la Biblioteca orăşenească din Ţicleni, o carte structurată într-o ţinută impecabilă, după oglinda sufletului său, mai exact, lucrarea monografică: «NICOLAE DIACONU – scriitor şi promotor cultural», publicată la Editura «Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj», Târgu-Jiu, 2025, pe care domnul director al instituţiei sub egida căreia a fost editată o defineşte ca fiind ,,un proiect privind valorificarea identităţii locale”, mai exact, expresia comuniunii spirituale pe care Nicolae Diaconu a exprimat-o în scurta sa viaţă (1947-2005) de creator autentic.
Fiind mai mare cu aproape trei luni decât Nicolae Diaconu, având chiar o filiaţie de rudenie cu el, pentru că mama mea, Gogonea (Manasia) Janeta, născută la Tunşi, dar, măritată la Răşina, îmi spunea odată că mama ei, Ioana, adică, bunica mea, făcea parte din neamul lui «Moş Luca», strămoşul lui Nae, rădăcină din neamul Diaconilor de la podul de peste Cioiana din Tunşi. Tocmai de aceea, în această perioadă de sfârșit de an calendaristic, când ne apropiem de sărbătoarea Nașterii Domnului, când Dumnezeu Însuși Se coboară în chip de Prunc pentru a vindeca răceala și întunericul acestei lumi contrastante, cu toţi suntem chemați să ne redeschidem inimile, să devenim ceva mai buni, mai iertători, mai milostivi, ca Postul Crăciunului să nu fie doar o rânduială alimentară, ci un timp de limpezire lăuntrică, de așezare a gândurilor, de «curățire a ieslei Betleemului inimii noastre», pentru ca Hristos să Se poată Naște și în sufletul nostru purificat de aluviunile gândurilor de tot felul! Domnul, Care S-a întrupat ca Prunc, ne cheamă la o inimă simplă și curată, la o iubire care nu calculează în bani milostenia și nu rănește cu văpaia rugului aprins neliniştile mării înspumate, aşa cum pe un prunc nu te poți supăra, nu îl poți urî, ci, îl strângi la piept cu blândețe și cu dragoste, pentru că aşa ne vrea Mântuitorul, curați în simțiri, smeriți în cuget și mult mai atenți la cel de lângă noi, la aproapele nostru.
Am făcut această «paranteză duhovnicească» pentru că admiraţia şi aprecierea mea pentru domnul Zenovie Cârlugea se leagă şi de minunata monografie teologică «Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici», pe care o am în lucru în atelierul proiectelor mele apropiate! Îmi cer mii de scuze dacă m-am îndepărtat puţin de la monografia: «NICOLAE DIACONU – scriitor şi promotor cultural», atât de frumos şi de inspirat structurată, începând de la cronologia vieţii celui ridicat la stele, continuând cu bogata şi atât de compexa lui operă scriitoricească, pentru a ilustra cu pregnanţă destinul să de echinoxist, poezia sa atât de spontană şi atât de bogată în metafore, traducerile şi publicistica sa care dezvăluie multitudinea şi complexitatea relaţiilor pe care le avea cu lumea culturală din Oltenia şi din întreaga ţară.
Îmi aduc aminte că după terminarea facultăţii, eram în primul meu an de activitate la instituţia judeţeană care coordona activitatea culturală din Gorj, când «Maestrul», aşa cum îl gratulam pe Nicolae, ori de câte ori ne întâlneam, a venit la mine în birou ca să-mi dăruiască minunata şi prima sa carte de versuri: «Călătorie spre ceilalţi», Editura «Scrisul Românesc», Craiova, 1976, cea care mi-a străfulgerat în minte începutul creaţiei unui Nicolae Diaconu al comuniunii spirituale, poate o caracteristică esenţială a întregii osteneli şi dăruiri până la ultimele clipe ale vieţii sale tumultoase! Închei această scurtă prezentare, pentru că numai o parcurgere atentă a cărţii poate convinge că aplecarea domnului profesor dr. Zenovie Cârlugea asupra acestei monografii, ne poate conduce la o filiaţie legitimată prin curajul de a scrie ceva despre un prieten care a spus prea puţin din ceea ce ar fi putut să spună peste talazurile timpului!
Vasile GOGONEA
