Am profitat că ieri a plouat puţin în Gorj şi celebrul IPB, bun la toate în accepţiunea soţiei sale, Gabriela, nu mai trebuia să ude ca un grădinar fruntaş ce este – doar are două grădini: una la Brădiceni, pe Uliţa Morii, ce a dat lumii vreo patru-cinci poeţi şi alta peste podul Jiului, lângă Şuşiţa-, amândouă rămase ca moştenire, de la regretatul tată Ion Popescu. Motiv spre a-l întreba cu ce se ocupă. Iată-i răspunsul, în stilu-i caracteristic, un pic hâtru dar şi sobru în acelaşi timp.
– Ce-ar face şi “prietenul” meu, Ion Popescu-Brădiceni. El mă tot somează din oglindă, iar eu mă fac că-l ascult. Aşa că, cedând insistenţelor sale, scriu la cel de-al doilea vollet al “Ostrakonului” (Ceremoniile Scrisului), corectez “Fluturi pe frezii”, dintr-o trilogie lirică, începută cu “Tranşee de cristal”, mă bucur de paginile ce-mi sunt rezervate în “Portal MĂIASTRA”, ridic de la Tipografia “ProdCom” din Târgu Jiu revista “Miracol de Brădiceni” şi organizez ediţia din acest an, pe 8 septembrie, a “Atelierului Naţional de Poezie Serile la Brădiceni”. În aceeaşi ordine de idei, mă ocup de editarea cărţii “Amintiri din Casa Amintirilor”, a lui Ion Căpruciu, la care eu scriu un Portret iar tu o Prefaţă şi, fireşte, de cariera mea ştiinţifică. O să apară, la editura “Academica Brâncuşi” tratatele “Analiza limbajului vizual” şi “Reinventarea capodoperei”. Am dat la redactat o piesă de teatru “Marea Harababură”, aflată în manuscris, şi încă un volum de versuri “Depoziţia condamnatului”.
Ion Predoşanu
