Motto:
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.
Ești ca vioara singură ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.”
Tudor Arghezi
Acum peste șase decenii, se citea cu deosebit interes una dintre cărțile lui Marshall McLuhan, „Galaxia Gutenberg”, despre era cărții și a lecturii. Iohann Gutenberg (1400-1468) a inventat tiparul cu litere mobile de metal, cu matrițe. Și-a început activitatea tipografică mai întâi la Strasbourg (1434-1441), dar a trăit și a lucrat mai ales la Mainz. În 1455 a terminat tipărirea Bibliei în limba latină în condiții grafice excepționale. Inventarea tiparului a fost o „mană cerească” pentru 21. Tipografia Gutenberg a însemnat o adevărată revoluție prin tipărirea cărților, care a dus la ieftinirea acestora și la dezvoltarea și răspândirea culturii moderne. Au început să apară bibliotecile la universități, la regi și la împărați, în marile capitale ale Europei.
Pe timpul lui McLuhan, computerul, o altă revoluție în tehnologia informaticii, după inventarea tiparului de Gutenberg, abia își făcuse apariția. Apăruse televizorul prin care informația se transmitea altfel, prin imagini, față de cum se transmitea prin cărți. McLuhan precizează că neuronii se dezvoltă lucrând, deci numai prin activitate, prin eforturi. „Dacă îl lași în paragină creierul și recurgi la poze, îl condamni la decadență. După lectură, meditezi, după imagine ești scutit de gândire. Ce mult convine asta generației ce fuge de efort!”
Lumea în care trăim astăzi, aflată într-o rapidă evoluție tehnologică, a fost anticipată cu peste o jumătate de secol de către McLuhan: informatizare, digitalizare, computerizare, internet. Acest scriitor a prevăzut de atunci destinul cărților.
Ce-i drept, o parte din tinerii noștri vor să-și procure plăcerea nu prin cititul cărților, ceea ce presupune efort, dimpotrivă, prin consumul de droguri sau dau frâu liber instinctelor, preocupați de teribilism, sunt amatori de plăceri imediate, apărute instantaneu. Am reușit să ne mondializăm și noi.
Ne este proaspătă lectura cărților celor doi savanți: „Sănătatea creierului pe înțelesul tuturora”, de Alexandru-Vlad Ciurea și „Neuroplasticitatea. Secretul longevității creierului” de Leon Dănăilă. Ambii aunt de aceeași opinie, arătând că sunt deosebit de benefice pentru creier următoarele: cititul cărților, exersarea permanentă a memoriei, petrecerea în aer liber, contactul cu natura, activitățile fizice(sportul), rolul muzicii în producerea neuroplasticității, lucrul în echipă, nu dependența de tabletă sau de telefon. Alex Ștefănescu, nu de mult timp trecut în cele veșnice, prin cartea sa, „Mesaj către tineri. Redescoperiți literatura!”, apărută în trei ediții, ultima la Editura Curtea Veche, Publishing, București, 2018, întreprinde o ultimă încercare de a trezi interesul tinerilor pentru literatură. „Sunt prea în vârstă ca să mai fac și alte încercări.”Ca o previziune a stingerii sale, Alex Ștefănescu continuă: „Paginile care urmează pot fi citite, așadar, ca un mesaj patetic, dar și ca un testament literar. Dacă nu se vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, când eu nu voi mai fi.”
Fără a submina cea de-a doua revoluție urmată după tipografia Gutenberg, tehnologia informaticii, preeminența cărții nu poate fi pusă la îndoială. Cartea rămâne regina, suverana, ea ne ajută spiritual și afectiv, să ne cultivăm limba, prin îmbogățirea vocabularului și prin însușirea unei scrieri corecte, cartea ne ajută caracterial să fim mai frumoși și mai buni. „Cărțile ne delectează până în măduva oaselor, ne grăiesc, ne dau sfaturi și sunt unite cu noi printr-o familiaritate vie și armonioasă” (Petrarca).
„Că nu este alta mai de preț și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților”(Miron Costin).
„ Toți acei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt niște inși mai buni decât alții, mai fortificați, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai repede” (Mircea Eliade).
„Cărțile sunt cărăușii civilizației. Fără cărți, istoria e mută, literatura nu are glas, știința paralizată, iar gândirea și meditația suspendate” (Barbara Tuchmann).
„Citind o carte, deschizi o fereastră a lumii, prin care privești și te cauți. Scriind o carte, deschizi propria-ți fereastră înăuntru, spre suflet, și lumea privind vrea să te cunoască”(Florentin Smarandache).
„Heinrich Schliemann a descoperit Troia numai fiindcă n-a luat cărțile lui Homer drept basme și fabulații”.
„Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte”(Lucian Blaga).
Cartea a fost elogiată în paremiologie, în maxime, aforisme, citate celebre și în poeziile unor scriitori: Eminescu, Arghezi, Octavian Goga, Marin Sorescu, Adrian Păunescu și alții. Marin Sorescu dedică autorilor prolifici poemul „Bolnav de carte”: „O carte, odată scrisă/ Nu produce imunitate la scris./Te vei îmbolnăvi și de microbul/ Cărții următoare./ Și tot așa…/ Ca o veșnică stare de gripă,/ Cu un milion de rădăcini de microbi.” Aici s-ar încadra și gorjenii noștri: Nicolae Dragoș, poet de talie națională, profesor universitar doctor Ion Popescu-Brădiceni, profesor doctor Zenovie Cârlugea, critic și istoric literar, economist doctor Victor Troacă.
Să luăm aminte: „O cameră fără cărți e ca un trup fără suflet” (Cicero).
Încheiem cu niște îndemnuri: „Citește zi și noapte, rătăcind prin spaima veacurilor și nu uita că lectura suplinește oricând opiul” (Emil Cioran).
Mihai Eminescu: „Citește. Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și de imagini”.
„Când cărțile se vând greu, țara se dă pe degeaba”(Tudor Mușatescu).
Nu lăsați să zacă prăfuite cărțile pe rafturile bibliotecii !
Constantin E. Ungureanu
