Astăzi, 26 martie, creștinii ortodocși sărbătoresc «Odovania Bunei Vestiri», iar, cuvântul «odovanie» este de origine slavonă şi înseamnă sfârşitul sau încheierea unui praznic împărătesc, deoarece, începând cam din secolul al IV-lea după Hristos, Sfânta Biserică a stabilit obiceiul ca praznicele împărăteşti şi chiar ale unor sfinţi cu o semnificaţie deosebită în evlavia bisericească să fie sărbătorite într-un mod mai deosebit şi cu păstrare în memoria creştinilor. De aceea, pentru pregătirea sufletească a credincioşilor, aceste sărbători sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare, numit pre-sărbătorire sau înainte-prăznuire, iar după ziua stabilită a sărbătorii creştine să fie şi o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-sărbătorire sau ziua de după-prăznuire, deci, «odovanie», desigur, cu aceeaşi smerenie şi cu aceeaşi cinstire! Am văzut că Praznicul «Bunei Vestiri» a fost însoţit de dezlegarea la peşte, iar Odovania presupune dezlegare la vin şi la ulei. O explicaţie pentru aceste dezlegări poate fi ideea de a-L imita pe Hristos, care, după Învierea Sa, a mâncat peşte fript şi fagure de miere, pentru că în acest fel ne relatează Evanghelistul: «Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: ,,Aveţi aici ceva de mâncare?”. Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor» (Luca 24, 41-43). Desigur, dezlegarea la untdelemn ne aminteşte că uleiul este o hrană săţioasă, bogată în calorii, mai ales că adesea, credincioşii nu sunt conştieniţi de importanţa abţinerii de la utilizarea uleiului, deşi postul înseamnă tocmai dezrobirea trupului de patimi, respectiv, renunţarea la alimente cu aport caloric ridicat. În «Psaltire», Prorocul David afirma: «Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului» (Ps. 108, 23). Prin urmare, «Odovania» praznicului «Bunei Vestiri» constituie prilejul de a reflecta mai profund asupra «Vestirii» destinate nouă, nu doar Maicii Domnului, privind mântuirea şi iertarea păcatelor noastre, în asociere cu smerita rugăciune şi postul.
Momentul în care divinitatea intră în istoria umanităţii prin acceptul Fecioarei Maria!
«Buna Vestire» este una dintre cele mai importante sărbători din perioada Postului Învierii Domnului, marcând momentul în care Arhanghelul Gavriil a adus vestea Fecioarei Maria că va deveni Maica Domnului, şi a fost sărbătorită, ca în fiecare an, pe 25 martie, mai ales că această zi simbolizează începutul mântuirii prin Nașterea lui Iisus Hristos și aduce credincioșilor bucuria dezlegării la pește, indiferent de ziua săptămânii în care cade. Este un prilej de reflecție, de rugăciune și de apropiere de Dumnezeu, punând în lumină rolul esențial al Maicii Domnului în planul divin. Să menţionăm faptul că «Soborul Arhanghelului Gavriil» este cel care a adus vestea cea bună Fecioarei Maria, vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Gavriil este unul dintre cei şapte îngeri de mare sfat care stau înaintea Tronului lui Dumnezeu şi se spune că a fost cel care l-a învăţat pe Moise în pustiul Egiptului să scrie «Cartea Facerii» şi tot el i-a vestit Sfântului Proroc Zaharia că Elisabeta va naşte pe Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul! De aceea, merită să spunem cu toţi: «Ca cel ce eşti cel întâi dintre slujitorii cei fără de trup, ţie ţi s-a încredinţat, Arhanghele Gavriil, taina cea cu adevărat înfricoşătoare, rânduită mai înainte de veci, Naşterea cea de negrăit a Sfintei Fecioare, strigându-i ei: ,,Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Pentru aceasta, după datorie, credincioşii, cu veselie, totdeau¬na te fericim! Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit, Curată, cu venirea Preasfântului Duh, spre înnoi¬rea neamului omenesc, Ceea ce eşti fără prihană, când Arhan¬ghelul ţi-a strigat ţie glasul cel de veselie lumii: Bucură-te, Mi¬reasă Nenuntită”! Prin urmare, Sfântul Arhanghel Gavriil este pentru oameni îngerul milostivirii şi al bunăvoinţei dumnezeieşti. Fiinţă de foc şi dăruită vederii slavei dumnezeieşti, mai ales că Arhanghelul Gavriil a fost desemnat de Domnul ca «duh slujitor, trimis ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii» (Evrei 1, 14). Potrivit Sfântului Proclu al Constantinopolului, numele lui înseamnă «Dumnezeu şi om» şi a fost rânduit de Dumnezeu ca să vestească tainele legate de Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar, încununarea acestei misiuni a fost acel „Bucură-te!“ adresat Maicii Domnului!
Sărbătoarea mai este cunoscută și ca «Ziua Cucului»!
Să mai spunem că astăzi, 26 martie, îi mai pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa, Maxima, daco-romani, care au pătimit în anul 304, din porunca guvernatorului Probus în timpul împăratului Diocleţian. Pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos, guvernatorul a încercat să-l înduplece pe Montanus prin soţia sa, Maxima, însă, aceasta, la fel de puternică în credinţă, s-a alăturat soţului ei, primind amândoi mucenicia după ce au fost aruncaţi în apa Savei. În concluzie, pe 25 martie, redincioșii ortodocși și catolici au marcat «Buna Vestire», una dintre cele mai importante sărbători dedicate Maicii Domnului, care amintește, aşa cum am precizat, momentul în care Fecioara Maria a primit vestea nașterii lui Iisus Hristos de la Arhanghelul Gavriil. Sărbătoarea, cunoscută în tradiția populară și sub numele de «Blagoveștenie», fixată cu exact nouă luni înainte de Crăciun, marcând astfel începutul simbolic al întrupării Mântuitorului. Primele atestări ale acestei zile datează din primele secole creștine, fiind considerată cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului şi locul în care, potrivit tradiției, a avut loc vestirea este Nazaret, mai ales că astăzi există lăcașuri de cult în multe ţări dedicate acestei sărbători! De-a lungul timpului, data sărbătorii nu a fost întotdeauna aceeași, fiind celebrată inițial în perioade diferite, înainte de a fi stabilită definitiv pe 25 martie, aşa că semnificația ei rămâne aceeași: momentul în care divinitatea intră în istoria umanităţii prin acceptul Fecioarei Maria, Maica Luminii! În cultura populară românească, ziua este încărcată de simboluri, tradiţii și obiceiuri, deoarece se spune că din acastă zi s-a dezlegat glasul păsărilor! În calendarul popular, sărbătoarea mai este cunoscută și ca «Ziua Cucului», pentru că, potrivit tradiției, în această zi se aude pentru prima dată în an cântecul cucului, considerat un semn al venirii primăverii, deşi e greu de crezut cu frigul de afară! Cucul începe să cânte până la «Sânziene» sau chiar până la Sfântul Petru, când se îneacă cu orz. Cucul, pasăre cu numeroase valenţe simbolice, cântă de la echinocţiul de primăvară, până la solstiţiul de vară, iar, în tradiţia populară se spune că de la Sânziene cucul se preface în uliu până la Buna Vestire, când redevine cuc! Există și credințe în popor legate de acest moment, iar, în unele regiuni, oamenii numără de câte ori cântă cucul, considerând că acest număr ar putea indica anii pe care îi mai au de trăit! De asemenea, direcția din care se aude cântecul este interpretată ca un semn bun sau un rău! La «Odovania» sărbătorii «Buna vestire», Mântuitorul Iisus Hristos ne arată cât de necesară, de vie și de puternică, de eliberatoare de patimi drăcești și duhuri necurate, de boală și de neputință este rugăciunea unită cu postul. Când omul postește, se smerește, iar cu cât se smerește mai mult, cu atât rugăciunea sa devine mai fierbinte şi prin smerenie, omul se golește de sine sau de egoism și se umple de prezența iubitoare, mântuitoare și sfințitoare a Lui Dumnezeu!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
