Doru V. Fometescu a cunoscut suferința omului și a tratat-o ca doctor de aceea şi versurile sale au devenit medicament pentru suflet şi minte…
Volumul „Omul tainic, pur și simplu” semnat de dr. Doru V. Fometescu și apărut la Editura PIM, Iași, în anul 2023, dezvãluie secretul simplitãţii umane. În acest volum, omul este prezentat în trei tablouri vãzute din perspectiva oamenilor dragi poetului (cărora le şi dedică o serie de texte). Autorul cãrţii face o radiografie a omului în general și a propriei ființe în particular. El împarte universul uman în trei (trinitatea umanã?) părți („Omul tainic, pur și simplu”, „Dincolo de Tranziență” și Întrezãriri suflet-ești „): mai întâi definește omul, apoi arată ceea ce rămâne în urma efemerității acestuia pentru ca, în final, sã reflecteze asupra stărilor și sentimentelor care îi aparțin unui om. În ceea ce priveşte ultima parte a volumului, trebuie menţionat cã Doru V. Fometescu amintește şi de latura spirituală a omului printr-un joc interesant de cuvinte de tipul ,, suflet-ești” (“Sentimentul viu şi mila/fac blândã cunoaşterea…/El, generos, Ea, cum zambila/ surâde şi alungã piazza rea![…] Sentimentul, vai, şi mila/ eternizeazã legi nescrise,/ ne mângâie inima/ şi ne-apropie de vise!”)
Discursul poetic este unul provocator, inedit, datoritã utilizãrii unor neologis-me precum: absconse, bosonii, , distopie, pixel, show, index , hastag , etc. şi arhaisme ca (logofeți, damf, năclăit, hrãpãreţ, zaiafet, buluc, bociu), a unor inovații lingvistice adeseori bizare (gonflabizaţi, dezmãrginit, îmbãltiri, îngerim, înaripări, transgresivãri, suflet-ești, vãz-duh, cifrizat, medicalizat, funcționarism, viitorând, înbeznare, tranziență, mlãdiu) și a unor cuvinte la aflate la limita dintre limbajul familiar şi cel argotic (gărgăuni, cancan sau “fuck” din limba englezã) poetul reușind să constituie totuşi un mesaj unitar. Inovațiile lingvistice dau savoare acestei cărți constituind un element de atracţie pentru cititor.
În contextul acestui discurs complex şi aparent antipoetic, original şi şocant în acelaşi timp dar …inteligent şi elegant, Doru V. Fometescu prezintã valorile, sentimentele și stările umane printr-o poezie hermeneutică și filozofică având ca teme credința, libertatea, creația, iubirea, etc. şi dovedind o rarã mãiestrie a utilizãrii cuvintelor şi sensurilor.
Volumul „Omul tainic, pur și simplu” oferã o poezie a contrastelor dacă se are în vedere discursul liric paradoxal: ,,Obsesia mea a fost/ să împac contrastele…/ Invi-tând la avanpost/ ideile și astrele” („… Să împac contrastele”) dar şi hazul de necaz prin care autorul se amuzã oarecum pe tema dualitãţii naturii umane.
Printr-o serie de texte scrise la persoana I, Doru V. Fometescu mediteazã pe baza destinului său creator (,,Un algoritm , însuflețit, hazard/ unduitor că parte din întreg…/ arbust sensibil clipelor ce ard, / un aisberg ce-aș vrea să-l înțeleg ! – poezia „Cine mai sunt? ). El este conștient de efemeritatea vieții (,,Cumva , îmi doresc miș-carea/dinlăuntru, nu a roții…pe când,/ eu contemplu zarea/ în urmă, rămân nepoții „) deşi pare a fi găsit remediul anti – uitare (,,Sunt cum sunt, clipe mă pasc/în goană unui pururi vis;/ din când în când, poate renasc/ cu vag surâs de manuscris…” – poezia “Generații în mișcare”).
Un alt text autobiografic cu titlul „Timp rotund și plin de taină…” spune mult despre jocul subtil de creație al poetului Doru V. Fometescu : ,,Pur și simplu, șaptezeci (70) / timp rotund și memorabil,/ când cu tine te întreci, / cu acel etern copil!/ rănit pe drumuri-poteci,/ însetat de inefabil…”).
La finalul cărții, autorul (care pare a fi aprofundat poezia arghezianã) îi lasă cititorului un emoționant „Testament” literar :,, Vă las puterea sufletească,/ de-a duce mai departe vis…/ și gândul bun să nu lipsească,/ asemeni verdelui din paradis !”
În volumul de poezie „Omul tainic, pur și simplu”, autorul sãu face o pledoarie pentru nevoia de simplitate a omului, cheia unei vieţi reuşite şi paşnice: ,,Pur și simplu…// PUR și SIMPLU-n viitor/ SUFLETUL , sigur, răzbate…/ fii mai bun, nevoitor/ de frumos și SIMPLITATE !” – poezia “Nevoitor de simplitate”).
Dar şi de libertate mai are nevoie omul în vieţuirea sa de aceea Doru V. Fometescu atrage atenția și asupra necesității libertății și a consecinţelor lipsei sale în aceeași timp: ,,Sclavia e subtilă fără de lanțuri la picioare;/ însă e cu botniță la minte și văl de nesfârșită zare…” – poezia “Nevoia de regăsire” )
Laitmotivul poeziei lui Doru V. Fometescu în acestui volum este clar: purita-tea simplitãţii tradusã prin nevoia omului de a trăi cât mai simplu, eliberat voluntar (liberul arbitru!) de canoanele şi tarele sociale de aici şi sintagma ,,pur și simplu” care apare de cel puţin 11 ori în aceastã carte.
Poezia lui Doru V. Fometescu nu este una a metaforelor și a canoanelor poe-tice ci este o poezie cerebralã, a ideilor mai mult sau mai puţin codate care îndeamnă la reflecţie. Textele sunt reduse atât ca numãr de versuri cât şi ca mãsurã predominând catrenele şi sintetizând mesajul. Aceastã diversitate a formei textelor poetice este o altã dimensiune valoricã a cãrţii şi a autorului ei dovedind o mãiestrie literarã aparte.
Cartea „Omul tainic, pur și simplu” a poetului Doru V. Fometescu este un manifest pentru revenirea omului la simplitate într-o societate din ce în ce mai complexã şi stresatã , grãbitã şi haoticã.
Vasile Ruşeţi, scriitor membru LSR
