Cu binecuvântarea Înalpreasfinţitului Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, sâmbătă, 12 iulie 2025, La Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, judeţul Gorj, prin strădania şi cu cheltuiala doamnei Maria Bordeianu, din comuna Lozova, Republica Moldova, a fost oficiată slujba Sfintei Liturghii şi a fost săvârşit parastasul vrednicei de pomenire, Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora, cea care a păstorit străvechea lavră timp de 24 de ani! Cu acest prilej, am purtat un dialog cu doamna Maria Bordeianu şi cu Precucernicul Părinte Daniel Valentin Cornescu, Preot Paroh la Parohia Miluta, comuna Borăscu, Gorj.
– V.G. Doamna Maria, cât de mult o păstraţi în suflet pe Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora?
-M.B. Mereu o păstrez în suflet pe Maica Stareţă Marina, pentru că este întruchiparea mamei mele, născută într-o zi cu mama mea, pe 17 octombrie 1952, aceeaşi diagnoză, aceeaşi ursită, aceleaşi probleme medicale, iar, mama mea a mai trăit două săptămâni după ce Maica Marina a plecat la Domnul, de aceea, nu înţeleg că e prea multă coincidenţă! Iacă, mama, fără o lună nu a avut 74 de ani, iar, Maica Marina, tot aşa, fără câteva zile până la 74 de ani! Maica Marina Stareţa este sora mamei mele!
– V.G. Aţi mai venit pe la mănăstire după plecarea la Domnul a Maicii Stareţe Marina?
-M.B. Aici la această mănăstire nu, dar, am mai fost la Mănăstirea Dealu Mare, la Maica Stareţă Pahomia! Pentru că astăzi, la parastasul Maicii Stareţe Marina, am insistat ca să vină şi Maica Stareţă Pahomia, pe care o stimez şi o iubesc tare mult!
-V.G. Am văzut că aţi mers la mormântul Maicii Satreţe Marina, unde aţi aprins o lumânare şi v-aţi rugat cu smerenie…
– Cred că ar fi fost bine ca Maica Stareţă să fie înmormântată în curtea mănăstirii, pentru că în 1991 a fost adusă de la Tismana de către vrednicul de pomenire, Înaltpreasfinţitul Nestor Vornicescu, şi ea este cea care a pus bazele acestei sfinte lavre după anul 1990, prin eforturi deosebite, care au fost apreciate de către Înalţii Ierarhi ai Olteniei. Cred că merită ridicarea unui bust al Maicii Stareţe Marina în curtea mănăstirii!
-V.G. Vă gândiţi şi la o posibilă canonizare în viitor a Maicii Stareţe?
-M.B. Timpul va cerne acest lucru, pentru că aşa cum a fost propusă pentru canonizare Maica Antonina de la Mănăstirea Tismana, la rândul ei, merită şi Maica Stareţă Marina! Eu am avut o întâlnire mai demult cu Înaltul Teofan, când am discutat despre Maica Stareţă Marina în cei opt ani când a păstorit Mitropolia Olteniei! Ştiu că am făcut o poză pe scările Mitropoliei Olteniei, împreună cu colegi de-ai mei veniţi din Basarabia!
-D.V.C. De multe ori, am avut posibilitatea să discut cu Maica Stareţă Marina, mai ales în ultima perioadă a vieţii sale pământeşti, despre înmormântarea sa, care dorea să nu se dea mare sfoară la înmormântarea Preacuvioşiei sale!
Pentru că Maica Marina era «Stareţa stareţelor» din Oltenia…
– V.G. Preacucernice Părinte Daniel, l-aţi cunoscut pe Înaltul Nestor?
-D.V.C. Da, sigur, un înalt Ierah foarte erudit! Dar, dumneavoastră, l-aţi cunoscut, domnule profesor, pe Înaltul Nestor Vornicescu?
-V.G. Doar o singură dată am avut prilejul să-l văd la o sfinţire de biserică, pentru că în ultimii ani ai păstoririi Arhieriei sale, eram director la liceul din Ţicleni! Abia cu Înaltul Teofan, apropierea mea de credinţă şi de biserică a devenit hotărâtoare, când eram inspector cu munca educativă la IŞJ Gorj şi am iniţiat un parteneriat cu Mitropolia Olteniei!
-M.B. Ştiu că Înaltul Teofan era «învăţăcelul» Înaltului Nestor! Am insistat mult şi am ridicat un bust al Înaltului Nestor în faţa primăriei din Lozova, Basarabia, ca un semn de preţuire pentru cel care s-a născut pe meleagurile noastre! Pentru Maica Stareţă Marina, eu am să propun ridicarea unui bust şi la Ocna Sibiului, locul ei de naştere, pentru că Maica Marina era «Stareţa stareţelor» din Oltenia…
-V.G. La fel am numit-o şi eu într-un interviu pe care mi l-a acordat, atunci când era cu putere de muncă şi cu dăruire deosebită în slujba credinţei dreptmăriroare! De altfel, mai toate stareţele din Gorj şi chiar din întreaga Oltenie erau formate şi povăţuite de către Maica Stareţă Marina, ceea ce mi se pare un lucru deosebit şi o pledoarie pentru nemurirea acestei personalităţi a vieţii monahale din Oltenia!
-D.V.C. Eu mi-am propus ca să ridic un bust pentru Preasfinţitul Damaschin, pentru că are părinţii îngropaţi în spatele bisericii din Parohia pe care o păstoresc, la Miluta…
– V.G. Preasfinţitul Damaschin este şi autor de cărţi bisericeşti, din câte ştiu, deci, ar fi un lucru deosebit! Nu este şi autor al tipăririi Psaltirii Prorocului David?
-D.V.C. Acela este Sfântul Damaschin, pentru că eu mă refer la cel care a fost episcop la Slobozia şi Călăraşi, şi episcop vicar la Craiova, ani de zile! El a vrut să fie îngropat aici, dar, nu l-au mai adus de la Catedrala din Slobozia! Am făcut la Rmnicu Vâlcea o cerere pentru un bust de aproximativ 8o de centimetri şi sper să reuşesc să împlinesc acest lucru!
,,Doresc să ridicăm un bust în curtea mănăstirii, nu doar o poză, spre amintirea Maicii Stareţe Marina”!
-M. B. Doresc să ridicăm un bust în curtea mănăstirii, nu doar aşa, o poză, spre amintirea Maicii Stareţe Marina, pentru că nu e nevoie de aprobare de la parlament sau de la nu ştiu cine!
-D.V.C. Auziţi, dacă am reuşi, ar fi o minune, pentru că trebuie multă implicare în problema aceasta! Să vorbim şi cu alte persoane pentru a ridica un asemenea bust! La fel vreau să fac şi eu în curtea Bisericii de la Miluta, pentru ridicarea unui bust al Preacuviosului Damaschin! Să vă mai spun că după ce a murit, am visat-o pe Maica Stareţă Marina de două ori! O duceam cu maşina şi la un moment dat m-a rugat să opresc şi a coborât ca să rămână acolo într-un lan de grâu! Am vrut să cobor şi eu, dar mi-a spus: ,,Tu mergi mai departe, că eu rămân aici”! Şi am pornit cu maşina liniştit ca într-un vis de primăvară! Nu ştiu dacă v-am spus cum a murit Maica Stareţă Marina, chiar în faţa mea! Era la reanimare şi eu am apucat primul să intru acolo, iar, cei din jur i-au spus: ,,A venit Părintele!”, după care am stat alături şi apoi a închis ochii întru veşnică odihnă!
-M.B. Şi eu am visat-o pe Maica Marina în locul unde este înmormântată bunica mea! Ştiu că am stat de multe ori la uşă ca să intru la ea, şi am reuşit să vorbesc doar câteva cuvinte! Într-o duminică, am fost pe la ea şi am vorbit multe! M-a întrebat despre situaţia din Basarabia! Pentru că am venit apoi la mănăstire, după spitalizare, şi ştiu că era Sărbătoarea «Sfinţii Trei Ierarhi», pentru că la noi e cu două săptămâni mai târziu! Şi ne-am uitat la via din curte, la care oamenii lucraseră în zilele anterioare! Şi mie îmi spunea Maica Marina multe, că era apropiată de Maica Stareţă Pahomia de la Dealu Mare, iar, de multe ori, scriam unele mesaje din partea mea şi a celor din Basarabia, cu articole pe care le publicam la Gorjeanul, cu mulţumiri adresate Mitropoliei!
-D.V.C. Cu câteva zile înainte de a muri, m-a rugat să le mulţumesc celor care se ocupau cu îngrijirea ei, parcă ştia că moare! Mi-a relatat atâtea lucruri pe care poate nu le discutase cu nimeni!
-V.G. O calitate deosebită a Maicii Stareţe Marina era curajul de spune lucrurilor pe nume, de a fi sinceră şi deschisă cu persoanele cu care discuta!
-D.V.C. Şi mai avea o calitate, Maica Stareţă, de a sintetiza soluţiile pentru rezolvarea unor probleme, pe care le simplifica şi dădea sfatul cel mai bun celor care o solicitau! Avea vorba aceasta directă: ,,Lasă, dragă, că se rezolvă, nu te îngrijora! Te ajută Dumnezeu şi rezolvi problema”! Era o credincioasă care înţelegea puterea rugăciunii!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
