Sărbătorile pascale trebuie să fie despre liniște, despre familie și despre bucuria lucrurilor simple. În 2026, pentru mulți gorjeni, a devenit însă despre calcule. Despre liste tăiate. Despre întrebarea apăsătoare: „cât ne permitem anul acesta?”
Cifrele spun totul, dar nu pot reda pe deplin sentimentul. O masă de Paște pentru o familie de patru persoane ajunge între 1.000 și 1.500 de lei. În Gorj, unde salariul mediu net abia trece de 3.200 – 3.500 de lei, asta înseamnă că aproape jumătate din venitul unei luni dispare în câteva zile.
Și atunci începe negocierea cu tradiția.
Carnea de miel, odinioară nelipsită, a ajuns la 55–65 de lei kilogramul. Pentru mulți, nu mai este o certitudine, ci o opțiune. Cozonacul bun trece de 80–100 de lei. Ouăle au trecut pragul psihologic de 1 leu bucata. Fiecare produs adăugat în coș pare să cântărească mai greu decât ar trebui.
Nu mai vorbim despre alegeri. Vorbim despre renunțări.
Dacă în urmă cu câțiva ani o masă de Paște putea fi pregătită cu 600–700 de lei, astăzi costul este cu 50–70% mai mare. Dar veniturile nu au crescut la fel. Iar diferența aceasta nu se vede doar în statistici. Se vede în farfurii mai goale, în mese mai simple, în grija din ochii celor care încearcă să țină totul sub control.
Peste 90% dintre români spun că prețul a devenit principalul criteriu de cumpărare. Asta înseamnă că tradiția, așa cum o știam, începe să se retragă în fața realității. Nu mai pui pe masă tot ce se cuvine, ci doar ce îți permiți. Nu mai gătești din plin, ci cu măsură.
În Gorj, lucrurile se simt mai apăsat. Pentru că aici fiecare leu contează. Pentru că aici, o masă de 1.200 de lei nu este doar o cheltuială, ci un efort. Un sacrificiu.
Și poate tocmai aici este problema. Când o sărbătoare ajunge să însemne sacrificiu financiar, își pierde din sens. Când calculele iau locul bucuriei, ceva esențial se rupe.
Paștele 2026 nu este doar mai scump. Este mai greu. Mai apăsător. Mai departe de ceea ce ar trebui să fie. Iar pentru mulți gorjeni, nu va rămâne în memorie prin mesele bogate, ci prin grija cu care fiecare produs a fost ales. Prin compromisuri. Prin tăceri.
Pentru că, dincolo de tradiții, adevărul e simplu și dureros: anul acesta, Paștele costă prea mult.
Dragoș Ionică
