Peisaje de munte în cadrul estival, cum mai merg treburile prin zonă şi păstrarea curăţeniei şi a protecţiei mediului ambiental, iată numai câteva dintre motivele care m-au determinat să fac o tură mai lungă prin perimetrele văilor Șușițelor, Sohodolului şi a Bistriţei din nordul judeţului nostru.
De asemenea, doream să mai văd dacă unii dintre localnici mai aruncă în albia râurilor resturile din gospodării, precum şi molozul rezultat din modificările aduse construcțiilor gospodărești.
În aceste perimetre este impetuos necesar ca deversarea deşeurilor menajere să nu mai existe pentru a se preveni contaminarea apei ce pătrunde în fisurile carstice de pe traseu, existând posibilitatea de a contamina şi alte râuri, care, dată fiind multitudinea de canale carstice mai mari ori mai mici, fac legătura între acestea.
Aşa că, am făcut o tură mai mare pe Sohodol până mai sus de fostul complex turistic, la peştera Pătrunsa, pe Șușița până la cascadă şi pe valea Bistriţei, mai sus de barajul Vâja, aproape de Casa Păstrăvarului. De data aceasta, am fost surprins să constat că activităţile specifice de informare precum şi amenajare a punctelor de popas, demersuri realizate în cadrul Programului Natura 2000, erau în executare, în sensul că deja fuseseră instalate panouri de informare asupra particularităţilor locurilor, a unor indicaţii de protejare a perimetrelor respective şi nu în ultimul rând a legilor nescrise ale muntelui.
Nişte observatoare fuseseră montate la locurile de popas, iar pe valea Bistriţei am văzut că se amenajase din piatră chiar un loc unde să fie aruncate resturile lăsate de turiști pentru a putea fi mai uşor colectate şi a nu mai fi împrăştiate de vânt. Şi curăţenia, în cele două perimetre, la trecerea mea pe acolo, era bună, sub aspectul că nu am întâlnit deşeuri ori reziduuri ale activităţilor umane aruncate prin acele locuri.
Trebuie menţionat (pentru a nu ştiu câta oară) că păstrarea curăţeniei şi evitarea deversării în apă a oricăror poluanţi nu este un moft al nimănui şi nu monitorizăm fenomenul pentru a ne băga singuri în seamă, ci în toate perimetrele unde apa parcurge zone de infiltrare în carst se produc pierderi, apele apărând, de regulă, la întâlnirea spre aval a unor straturi impermeabile unde nu mai poate dezvolta multitudinea de canale subterane prin care apa să circule, iar atunci este nevoită să iasă cu tot debitul la suprafaţă. Pentru partea de nord a judeţului nostru, câteva dintre aceste izbucuri sunt folosite atât la alimentarea cu apă a Tg-Jiului, cât şi a localităţilor din Gorj și Dolj prin sursa de la Orlea.
În rest, jocul apei cu muntele, spectaculozitatea acumulărilor Vâja şi Clocotici şi, nu în ultimul rând, peisajele mirifice de pe Șușița Verde, care au inspirat o serie de regizori în realizarea mai multor filme istorice pe aceste locuri, iată numai câteva din atributele ce fac din aceste perimetre veritabile oaze de frumuseţe, în care liniştea locului este tulburată 
numai de susurul Sohodolului, Șușiței şi al Bistriţei, în căscăduţele ce le formează între toaiele adânci de pe văi, culminând cu locuri de unde apa sclipeşte diamantin sub razele soarelui și unde, după cum vă spuneam cu puţin timp în urmă, au fost filmate secvenţe şi chiar filme româneşti legate de trecutul ori istoria acestor locuri.
Mugurel Petrescu, fotografii autor
