Declinul Complexului Energetic Oltenia nu mai este doar o problemă internă a unei companii de stat, ci o criză care se propagă în întreaga economie a județului Gorj. În timp ce pierderile cresc vertiginos, iar carierele miniere se confruntă cu riscuri tot mai mari, conducerea rămâne inexplicabil de stabilă, protejată de lideri politici locali care preferă să mimeze îngrijorarea în spațiul public, în timp ce blochează orice schimbare reală. CE Oltenia nu se prăbușește singură, ci este împinsă în prăpastie, iar consecințele sunt suportate de mii de familii din Gorj.
Prăpastie financiară la CEO
Complexul Energetic Oltenia traversează una dintre cele mai grele perioade din istoria sa recentă, iar cifrele nu mai pot fi cosmetizate. Dacă, oficial, compania estima un rezultat brut de 24,7 milioane de lei, la finele lui 2025, oricum de 20 de ori mai mic decât profitul raportat la finalul lui 2024, informațiile din interior indică un dezastru contabil: pierderi cuprinse între 800 de milioane și un miliard de lei pentru anul trecut. O prăpastie financiară care nu poate fi explicată prin conjuncturi nefavorabile, ci printr-o degradare sistemică, tolerată și chiar protejată de cei care ar trebui să vegheze la buna funcționare a companiei, de la managementul acesteia și până la liderii politici locali care acceptă situația, prin inacțiunea reprezentanților în Consiliul de Supraveghere ai partidelor pe care le conduc.
Semnele declinului erau vizibile încă de la mijlocul lui 2025, când bilanțul contabil la 30 iunie indica pierderi de aproape 244 de milioane de lei. Nimic nu s-a îmbunătățit în semestrul al doilea ci, dimpotrivă, situația s-a agravat, iar compania a continuat să se afunde, în timp ce conducerea a rămas inexplicabil de stabilă, ca și cum prăbușirea ar fi doar o iluzie contabilă.
Plaveti – intangibil, indiferent de rezultate
În fruntea acestui tablou sumbru se află Dan Iulius Plaveti, președintele Directoratului, menținut în funcție în ciuda observațiilor transmise de Comisia Europeană privind procedura neconformă de selecție a conducerii. Situația este cu atât mai problematică cu cât Plaveti și colegul său din Directorat, Constantin Cosmin Trufelea, au semnat contractul cu firma care a organizat selecția pentru noii membri ai Directoratului, pentru ca, ulterior, să fie selectați chiar de firma pe care ei înșiși au contractat-o. Un cerc vicios al conflictului de interese, tratat cu o seninătate dezarmantă de Consiliul de Supraveghere notificat de Comisia Europeană și care ar fi trebuit să intervină.
Mai mult, inspectorii AMEPIP au fost marți la CEO pentru a verifica selecția lui Plaveti și Trufelea, însă cum niciun membru al Consiliului de Supraveghere aflat în funcție la momentul respectiv nu poate admite că procedura nu a fost în regulă, concluziile par deja trase. Oricum, presa de partid anunțase încă de acum două luni că Dan Plaveti va rămâne la conducerea CE Oltenia, semn că rezultatul acestor verificări nu avea cum să schimbe ceva în arhitectura de putere care îl protejează. În paralel, Plaveti a devenit și membru în Consiliul de Administrație al Romgaz SA, companie concurentă pe piața de energie. O situație care, în orice stat cu reflexe instituționale sănătoase, ar fi ridicat semne de întrebare, dacă nu chiar ar fi dus la suspendarea imediată a oricărei funcții executive. La CE Oltenia, însă, totul pare perfect compatibil. Joi, Consiliul de Supraveghere urmează să voteze ,,compatibilitatea” lui Plaveti cu cele două funcții, iar decizia este deja cunoscută: nu există incompatibilitate. Într-o companie care pierde un miliard de lei, incompatibilitatea pare să fie ultimul lucru care deranjează.
Carierele se prăbușesc, iar economia județului se contractă
În timp ce conducerea își consolidează pozițiile, în carierele miniere situația este dramatică. Gorjeanul a relatat, recent, că, din 2024 încoace, alunecările de taluzuri s-au înmulțit în Pinoasa, Tismana și Roșia, cauzate de nerespectarea monografiilor de lucru și de numirea unor oameni complet nepregătiți în funcții-cheie. Incidentul din 5 ianuarie 2026, când zece oameni au fost la un pas de tragedie, nu a generat nicio reacție publică din partea Directoratului. Tăcerea este cu atât mai gravă cu cât riscul accidentelor de muncă a crescut constant în ultimii cinci ani, iar pagubele materiale sunt uriașe: excavatoare și transportoare îngropate, pierderi ascunse în pământ, fără ca cineva să răspundă.
În cariere, minerii lucrează cu improvizații care sfidează orice normă de siguranță. Benzile transportoare din cauciuc sunt cârpite cu scoabe metalice, în timp ce Artego SA – singurul producător din țară de astfel de benzi – și-a sistat activitatea timp de o lună din lipsă de comenzi de la CEO. Abia pe 12 ianuarie cei 500 de muncitori au revenit la lucru, însă activitatea este restrânsă, iar numărul salariaților a fost redus drastic. La Minprest, reducerile masive de personal sunt deja în desfășurare, tot pe fondul scăderii activității la CEO. Este o reacție în lanț care lovește județul Gorj, alimentată de incapacitatea – sau poate incompetența – celor care conduc compania energetică.
Liderii politici locali, străjerii unei stagnări care costă scump Gorjul
Consiliul de Supraveghere, singurul organism care poate revoca Directoratul, rămâne inert. Cinci dintre cei șapte membri sunt afiliați politic la PSD și PNL, însă nu mișcă un deget. Sunt numiți în funcții cu girul liderilor politici locali Mihai Weber și Ion Iordache, care, cu un tupeu greu de egalat, apar în presa locală deplângând soarta companiei. În realitate, sunt parte a mecanismului care a permis degradarea continuă a CE Oltenia.
Iar această complicitate politică nu afectează doar compania, ci întreaga economie a județului, în contextul în care firme locale intră în colaps, locurile de muncă dispar constant, iar comunitățile dependente de CEO sunt împinse spre precaritate. Practic, aproape întreg spectrul politic local asistă impasibil la prăbușirea unei companii și la erodarea viitorului economic al Gorjului.
Claudiu Matei
