În timp ce Elveția își consolidează, pentru al nouălea an consecutiv, poziția de lider mondial în servicii poștale, România abia reușește să devanseze Republica Moldova în topul excelenței poștale realizat de Uniunea Poștală Universală (UPU). Cu un loc 47 din 180 de țări analizate, Poșta Română rămâne, practic, la coada Europei de Est, fiind depășită de aproape toți vecinii săi – inclusiv de Bosnia și Herțegovina, Ucraina, Serbia, Bulgaria și Polonia.
Deși scorul general al României a crescut ușor, de la 68,8 la 69,5 puncte, clasarea în nivelul 8 de dezvoltare poștală reflectă mai degrabă stagnarea decât progresul. Din păcate, acest „salt” este insuficient pentru a masca inadecvarea serviciilor la cerințele actuale ale utilizatorilor, mai ales într-un context digital în plină expansiune.
Potrivit raportului UPU, serviciile poștale românești se remarcă printr-un grad ridicat de fiabilitate (91,3 puncte) și acoperire (77,9), dar sunt considerate puțin relevante pentru nevoile moderne ale consumatorilor, cu un scor rușinos de 30,9 la capitolul relevanță – în scădere față de anul trecut. Această notă reflectă incapacitatea Poștei Române de a se adapta cerințelor actuale: livrări rapide, servicii digitale, transparență și comoditate. Și mai îngrijorător este că regresul nu este unul izolat. Din 2021 încoace, Poșta Română a pierdut teren în mod constant în clasamentele internaționale: de pe locul 36 (2021), pe 42 (2022), apoi 45 (2023) și acum 47. În paralel, țări precum Bosnia și Herțegovina sau Ucraina, care anterior se aflau sub România, au reușit să urce în top prin reforme structurale și investiții inteligente.
Deși infrastructura poștală românească funcționează rezonabil din punct de vedere logistic, serviciile rămân învechite, lente și lipsite de inovație. Relevanța scăzută reflectă nu doar lipsa de diversificare a serviciilor, ci și o incapacitate sistemică de a răspunde generației digitale: lipsa opțiunilor de tracking în timp real, interfețe online precare, funcționare limitată în mediul rural și un model de business axat încă pe servicii tradiționale – scrisori, colete și plăți la ghișeu. Și totuși, în ciuda acestor deficiențe, autoritățile române par să ignore semnalele de alarmă. Poșta Română are abia din acest an un reprezentant desemnat în cadrul Uniunii Poștale Universale, ceea ce, deși este un pas simbolic important, nu rezolvă lipsa unei viziuni clare și a unor investiții consistente în digitalizare și servicii moderne.
În concluzie, Poșta Română rămâne un gigant birocratic în derivă, ale cărui scoruri de fiabilitate nu mai pot compensa lipsa de adaptare la era digitală. Iar dacă nu va reuși să devină un jucător competitiv într-o piață dominată de așteptări tot mai mari și concurență privată tot mai agresivă, riscă să devină irelevantă, exact așa cum avertizează raportul internațional: un serviciu din alt secol, în mijlocul unei economii digitale care nu iartă stagnarea.
I.M.
