Problema educaţiei a fost, este şi va fi mereu o prioritate absolută a oricărei societăţi, iar, definirea inteligenţei activităţilor umane constituie o latură care mereu trezeşte interesul şi atrage atenţia autorităţilor, în pofida faptului că propaganda oficială apără cu obstinaţie ceea ce este contrazis de realitate! S-a vorbit şi încă se mai vorbeşte despre «România educată», «România lucrului bine făcut», «România normală», care nu sunt decât forme goale de conţinut ale unor diletanți cocoţaţi în funcţii înalte. Devine tot mai evident că România are astăzi cea mai mare emigrație dintr-o țară a lumii în timp de pace, când se emigrează din motive economice, din neîncredere în instituțiile statului actual și în decidenți, dar și datorită slabei educații oferite noilor generații de tineri! Se poate constata că inteligența, intuiția, intelectul, rațiunea (gândirea), reflecția, conștiința vie şi conștiința de sine sunt aspecte distincte, iar, a le reduce pe una la alta priveşte un gen de cultură depășită, mai ales că nu există o definiție mai bună a inteligenței decât capacitatea de rezolvare de probleme cu consecințe benefice în interes larg. Această înţelegere include inteligența printre alte capacități umane și o vede nu doar ca pe o înzestrare pasivă, ci, ca pe una ce se confirmă prin rezultate palpabile la nivelul domeniilor de activitate, mai ales că inteligența nu se reduce la simple adaptări la situații și la convenții care ar epuiza capacitățile minții umane. Tot mai mult se vorbeşte despre «inteligența artificială», iar, dacă se face referire şi la «inteligența naturală», fiecare constată din propria biografie că elevii încep învățarea cu aritmetica «numerelor naturale», care sunt folosite pentru numărarea și ordonarea obiectelor date în experiența noastră de viaţă, cea care ne prezintă nu doar efective de obiecte, ci și proprietăți ale acestora, iar, înțelegerea «naturalului» ce s-a impus în felurite naraţiuni îl opune «artificialului», natural fiind ceea ce nu este făcut de oameni, ci este în firea celor ce conceptualizează experienţe şi tehnologii de ultimă generaţie!
Valenţele inteligenţei naturale se adresează oricărei cugetări!
De multe ori vorbim despre cauze naturale, dar, în același context vorbim despre «inteligența naturală», adică adică a minții cu care suntem înzestrați prin naștere de la Dumnezeu, pe care cultura o interpretează şi o «traduce» în fel şi chip! O asemenea inteligență are baza biologică în creier, care este capabil de reflexivitate și conștiință vie, activă! Inteligența naturală este o veche preocupare a teoreticenilor veacurilor, iar, nucleul formal al felului de a proceda al acestei inteligențe native îl avem, cel puțin în tradiția europeană, în logică și în metodologia practicii educaţionale! Valenţele inteligenţei naturale se adresează oricărei cugetări, iar, tezaurul şi lada de zestre a inteligenței naturale îl găsim în manuale de logică inductivă, abductivă și deductivă, iar, forma cea mai avansată a cunoașterii din științele moderne s-a format în limbajul și în optica inteligenței naturale! Termenii lor de bază, începând cu cei ai fizicii lui Galilei și Newton, provin din limbajul curent şi nu se poate despărți emergența științelor de anumite practici ale vieții, începând cu cele cotidiene. Chiar dacă fizica mai nouă, cu Einstein și Max Planck, a trecut la realități care scapă intuiției empirice, termenii științelor, pentru a fi înțeleși, se cer transpuși în limbajul curent şi accesibil generaţiilor de tineri! Oricâte limbaje și metalimbaje s-ar dezvolta, rămâne imperativă «traducerea» lor în limbajul curent al societăţii, cel natural şi neviciat de interferenţe lingvistice străine! Contrar impresiei că naturalețea cugetării nu ar avea nevoie de reguli sau că aceste reguli sunt dintotdeauna stabilite, ne ajută să înţelegem că «inteligența naturală» presupune reguli explicite, a căror învățare este în exclusivitate utilă, chiar dacă ea însăși a evoluat foarte mult! Important este să înţelegem ceea ce înseamnă credinţa în cadrul inteligenţei naturale, când mintea şi sufletul se îndreaptă spre Dumnezeu! Unele aspecte ni le spun îmbogățirile logicii și metodologiei teologice, precum și ameliorarea felului de a gândi prin teoriile rezultate mereu. În esență, căutând legi și corelații, explicații și previziuni pe baza experienței, inteligența naturală și-a elaborat reguli, mai ales că ea nu se defineşte fără un efort metodic, din moment ce nici ea nu mai ține doar de înzestrarea naturală a omului şi la ea nu mai avem acces fără preocupări de a învăța continuu!
România a ajuns țara europeană cu cea mai mare pondere a săracilor!
Logica și metodologia inteligenței naturale sunt vizibile dar, uneori nu mai sunt respectate, mai ales dacă observi că, până la înalte decizii din state și din lumea de azi, multe erori simple de genul sofismelor «argumentum ad hominem», «non causa pro causa» sau «cercul vicios» sunt tot mai frecvente, pentru a-ţi da seama cât de mult se cuvine să se mai învețe regulile «inteligenței naturale» spre a sublinia importanța cultivării unor schimbări în cunoaștere şi în cercetare! Se pare că după blocarea democratizării și suprimarea meritocrației, sondajele arată că România și-a pulverizat industria proprie, și-a lăsat infrastructura de izbeliște, și-a desfigurat democrația, și-a amanetat justiția și și-a lichidat politica externă pentru a face improvizaţii şi pentru a justifica deciziile aberante! Din păcate, România a ajuns țara europeană cu cea mai mare pondere a săracilor, cu cea mai mică productivitate a muncii, cu mortalitate dintre cele mai ridicate, cu tineri care vor în majoritate să plece dintr-o ţară îndatorată peste puteri și cu cele mai multe servicii secrete. Nu s-a putut scrie nici măcar Istoria României la Centenar, iar monografiile pe bază de arhive le dau străinii care se interesează de toate cele! Întoarse cu spatele la societate, instituțiile educaţionale nu iau act nici de ceea ce spun economiștii și istoricii lor despre situația în care a fost adusă țara, mai ales că decidenții nu înțeleg nici acum că plagiat este copierea de fragmente din alții, fără a cita, că nu este pe procente și că, oricând, este furt în toată regula! Nu este nevoie de nici o comisie și nici de tribunal să stabilească acest furt, ci de minți și de ochi curați, nu este nevoie de aparat de măsurare, plagiatul fiind o treabă de evidență, pentru că nu comisia de etică, ci cea profesională are competenţa examinării unei teze de doctorat! Statisticile arată că 70% dintre profesorii actuali de gimnaziu, de liceu sau de facultate, nu satisfac nici criteriile profesionale valabile şi în vigoare! Crizele din țară sunt și un efect al degradării educaţionale, nu doar al lipsei de calitate a decidenților. Actualul ministru al educaţiei socotea cu ani în urmă că la intrarea intelectualilor în dezbaterea publică este importantă competenţa! El ignora până și opinia notorie a președintelui John Adams că ora la care nu este nevoie să se intre în dezbaterea publică, spre a se dedica fiecare profesiei, nu a venit în societăți pline de suferințe. Spunându-i-se că în alte țări europene intelectualii se exprimă în societate, începând firește cu domeniul lor, domnia sa a întrebat unde să aflăm adevărul, deci, la acest nivel a ajuns debusolarea! Înainte vreme se recrea cu însuflețire și dezbatere argumentativă democrația și se reanima egalitatea în lume. Atunci urcau la decizii destui oameni pregătiți și responsabili, care știau ce este interesul public și ce este statul de drept! În relațiile internaționale, mulți asumau suveranitatea şi atunci oamenii găseau sens în a face să fie bunăstare prin reforme și dezvoltare, nu în dominarea altora și în comercializare a orice se poate comercializa. Explicația este că societatea bazată pe libertăți individuale, dar și mass media s-au schimbat odată cu patru procese din modernitatea târzie: erodarea micii proprietăți și a grupului social al micului producător, pe umerii căruia s-au clădit democrația liberală, cultivarea interesului public și suveranitatea statală, declinul sferei publice odată cu concentrările de putere economică în mâini mai puține şi adjudecarea de mari unități ale presei și privatizarea lor de către oamenii cu forță financiară, prin transformarea mass media în industrie profitabilă, odată cu lărgirea pieței și sporirea importanței reclamei.
Profesor Vasile GOGONEA
