Motto:
„Cel mai bun este un nume bun decât avere multă și voi,
dacă veți fi binefăcători și darnici, numele vostru se va lăți în lume.”
„Învățăturile lui Neagoe Basarab”
„Omul nu e ceea ce ascunde, el e ceea ce înfăptuiește.” – André Malraux
Spiru Haret (1851-1912), matematician, cu primul doctorat în matematică, la Paris, pedagog și om politic liberal, cu nuanță poporanistă, în calitate de Ministru al Instrucțiunii și al Cultelor, poate cel mai bun din toate timpurile, a produs o adevărată revoluție în învățământul românesc. A luat măsuri pentru extinderea rețelei școlilor primare sătești și a școlilor de meserii, precum și pentru atragerea învățătorilor în munca de răspândire a culturii în masele țărănești. La inițiativa lui Spiru Haret, a fost fondată în octombrie 1897 revista „Albina”, cu o apariție săptămânală, duminica, care se adresa învățătorilor, preoților și celorlalți oameni de la sate. Din Comitetul de Redacție, în frunte cu Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, făceau parte și filosoful Constantin Rădulescu – Motru și poetul George Coșbuc. La „Albina”, erau abonați mulți învățători și preoți din Gorj, unii fiind și colaboratori. Spiru Haret a inițiat reforma învățământului secundar și superior (1898) și a învățământului profesional (1899). A introdus, în locul liceului clasic, liceul trifurcat, care avea în cursul superior o secție clasică, una modernă și una reală.
Să nu pierdem din vedere că Spiru Haret a vizitat de mai multe ori Şcoala de la Bălănești, Gorj, pe timpul învățătorului Lazăr Arjoceanu. Acesta a fost președintele primului Congres al învățătorilor din România, desfășurat la Ploiești, 28-30 decembrie 1898. Cele două telegrame trimise de către Congres Majestății Sale Carol I și Ministrului Spiru Haret au fost semnate de Lazăr Arjoceanu.
În cele trei comune gorjene: Dănciulești, Valea cu Apă și Mătăsari, se regăsesc oameni ai catedrei de tradiție spiruharetiană, preocupați de modernizarea învățământului la exigențele timpului în care ne aflăm, în același timp, interesați de propășirea spirituală și culturală a oamenilor din locurile lor de baștină.
Marin Arcuș, absolvent a două instituții de învățământ superior, mai întâi al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București apoi al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București, a catadicsit să nu se înstrăineze de ocina părintească, ocupând funcția de profesor de limba română și de muzică și cea de director al Școlii Generale Rădinești.
Constantin M. Arcuș, fiul, absolvent al Facultății de Matematică a Universității Craiova, cu studii de cercetare timp de 6 luni în Japonia, finalizate cu medalia Matsumae International Foundation, 2008, și de-atunci în fiecare an această Fundație îi trimite Newsletter, scrisori cu noutăți în domeniul geometriei diferențiale și felicitări de Anul Nou, însoțite de ilustrații cu peisaje de vis. A obținut un doctorat în matematică la Iași.
Cum tatăl său, Marin Arcuș, cu pregătire superioară în cele două specialități, limba română și muzică, putea să ocupe o catedră în oricare oraș al țării, la fel și fiul avea șansa să intre în lumea academică, dar exemplul patern l-a contaminat și pe descendentul său, Constantin M. Arcuș, în personalitatea căruia se îmbină armonios pasiunea pentru matematică moștenită de la mama sa, Margareta, cu înclinația spre activități cultural-artistice, spre arta sunetelor, împrumutate de la tatăl său.
Dumitru Cauc este absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, 1976, apoi al Facultății de Litere, specialitatea română-italiană, la Universitatea din Craiova, în 2004. Tot la aceeași Universitate din Bănie, a obținut titlul de doctor cu teza „Proprietatea funciară ecleziastică din Oltenia, în epoca modernă”. Și acest dascăl remarcabil putea să-și exercite profesia în învățământul superior, dar, după un scurt noviciat didactic în comuna Sadova, județul Dolj, apoi la Liceul Teoretic Bâlteni, a continuat la Școala Gimnazială Valea cu Apă și Liceul Tehnologic Roșia-Jiu, de unde a ieșit la pensie, în 2019. A ținut neapărat să fie aproape de comuna megieșă, Negomir, loc „sfânt” care l-a adus pe lume, acolo unde se odihnesc părinții naturali și adoptivi pe care îi divinizează.
Dumitru Dădălău, primul născut al unei familii demne de respect, de țărani din satul Croici, Mătăsari, a absolvit Institutul Pedagogic București în 1973 și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1989, iar, începând cu anul școlar 1992-1993 a devenit titular pe postul de limba română la Liceul Mătăsari, iar din 1999 și director. A urmat și alte cursuri de perfecționare în management.
Ion Dădălău, frate (1951-2008), profesor și director al Liceului Mătăsari, a absolvit Facultatea de Matematică-Fizică, în 1974 și Facultatea de Tehnologie Chimică, în 1980, ambele la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Numai cuvinte de mare preț s-au rostit și s-au scris despre acest vrednic dascăl, primul ctitor al Liceului din comuna sus-amintită, dar, din nefericire, Pământul l-a chemat prea din vreme.
Este firească întrebarea: Ce ne-a determinat să recurgem la acest demers al nostru? Am considerat că acești dascăli reprezintă niște personalități emblematice în învățământul gorjean, care, prin activitatea lor variată, ies din comun, prin calități, prin valoare.
Îi unește consimilitudinea, ,,consubstanțialitatea”, unitatea de preocupări, de idei, atât în activitatea lor la catedră, cât și extracurriculară, extradidactică. Toți au desfășurat o activitate didactică în mare parte apostolică, atașați profesiei alese până la identificare. În întreaga muncă de profesorat, pentru care au chemare, au avut în vedere dictonul „Homines dum docent discunt” (lat. — Oamenii învață învățând pe alții).
Plecând de la citatul „Exemplul este singurul sfătuitor care nu te umilește” (Nicolae Iorga) și conștienți că elevii înțeleg mult mai bine din exemple decât din cuvinte, acești profesori s-au străduit, prin exemplul personal, să fie adevărate modele, pentru a le trezi învățăceilor dorința de a-i imita, conform proverbului latin: „Cuvintele zboară, exemplele rămân.” Erau măcinați, frământați de năzuința continuității conștiinței lor individuale în conștiința colectivă a discipolilor. N-au uitat o clipă că menirea școlii este, în primul rând, să formeze caractere, de care Țara duce mare lipsă, în prezent.
În dubla calitate de profesori și directori s-au luptat să asigure infrastructura școlară necesară pentru a desfășura un învățământ modern în funcție de exigențele timpului. Pentru aceasta, directorii de școli, cu proiecte judicios întocmite, au bătut la ușile unor instituții locale, județene și centrale, reușind, bineînțeles, să le pună în aplicare. De evidențiat tenacitatea profesorului doctor Constantin M. Arcuș în marea bătălie pentru reabilitarea, reconstrucția și menținerea Școlii Generale din Rădinești. În colaborare, Constantin M. Arcuș, Liliana-Marinela Arcuș și Marin Arcuș au publicat cartea „Școala Generală «Cornelius Radu» Rădinești”, Editura Sitech, Craiova, 2012. După un istoric al învățământului din Rădinești, începând cu 1838 până în zilele noastre, 233 de pagini din totalul de 336 conțin numai documente oficiale trimise unor instituții sau primite de la acestea.
Profesorul doctor Dumitru Cauc, în timpul directoratului, școala fiind inundată, a fost reabilitată și a reușit să mărească spațiul de școlarizare. La stăruința acestui dascăl sârguincios, Școala Generală din Valea cu Apă poartă numele lui Victor Popescu, învățător, simbol al luptei poporului român pentru întregire națională, dascăl care a profesat la această școală, la fel și parcul amenajat în fața școlii, unde se află monumentul cu bustul aceluiași brav român patriot. Și-a adus contribuția și la amenajarea mormântului lui Victor Popescu din cimitirul satului Valea cu Apă. Pe cruce: „Înv. Victor Popescu, conducătorul partizanilor din Oltenia în timpul Războiului pentru întregirea neamului, 1916–1918. Glorie eternă!” Ce-i drept, ne-a mărturisit că s-a bucurat permanent de sprijinul autorităților locale.
Prin strădania Fraților Dădălău, Ion și Dumitru, Școala Generală Mătăsari de 10 ani a devenit Liceul Mătăsari, începând cu 1980, director Ion Dădălău, în 1990 s-a transformat în Grup Școlar cu profiluri specifice mineritului, iar începând cu 2000, Colegiul Național Mătăsari, unicat într-o localitate rurală. Dar pentru a ajunge în acest stadiu, prin grija celor doi, s-a construit un local de școală cu 24 de săli de clasă, o adevărată citadelă a învățământului gorjean.
Tradiția spiruharetiană a celor 5 profesori s-a concretizat în activitățile extradidactice printr-o gamă de acțiuni care să ducă la propășirea spirituală și culturală a elevilor și a maselor țărănești. Prin urmare, munca acestora nu s-a limitat la activitatea didactică desfășurată între cei patru pereți ai școlii. Au desfășurat activități de cercetare a istoriei locale, extinsă, în cazul profesorului doctor Dumitru Cauc, și la o cercetare a istoriei naționale. Au realizat lucrări monografice.
Cu ocazia sărbătoririi unei jumătăți de mileniu de la prima atestare documentară a Rădineștilor, în 1989, Marin Arcuș a lansat Monografia Rădineștilor, iar profesorul doctor Dumitru Cauc a dat publicității monumentala Monografie a comunei Negomir, apărută în 2 ediții, ultima la Editura Universitaria, Craiova, 2016, în două volume, numărând 920 de pagini, în condiții tipografice excepționale, cu ținută academică, legată, cu o bogată iconografie. A apărut sub egida Academiei Române, a Institutului de Cercetări Socioumane „C.S. Nicolaescu Plopșor”, a Societății de Științe Istorice din România, Filiala Gorj și a Ligii Culturale „Fiii Gorjului”. Este aproape de finalizare “Monografia Comunei Fărcășești”.
Profesorul Ion Dădălău a muncit cu râvnă pentru a da la iveală Monografia comunei Mătăsari, dar, din păcate, n-a apucat să o vadă și tipărită, timpul nemaiavând răbdare.
Marin Arcuș este autorul și al unei monografii lingvistice, „Graiul locuitorilor din Rădinești, Gorj”, de asemenea, pe baza unei cercetări asidue și minuțioase, a scris lucrarea de cercetare istorică locală „Sate de moșneni la izvoarele pârâului Plosca”, 1997, iar în colaborare cu profesor doctor Constantin Arcuș și prof. Liliana Arcuș, „Tezaurul uman al Rădineștilor în vâltoarea celui de-Al Doilea Război Mondial”, Editura Sitech, 2012. Va urma
Constantin E. Ungureanu
